Galateni 1:11-12

　　Evanghelia vestită de Pavel, primită direct de la Domnul Isus (v.11,12)În contrast cu aceştia, Pavel era slujitorul adevărat al lui Christos. El vroia să placă lui Christos, şi nu oamenilor. Oamenii puteau să-l critice sau să-l laude, nu conta. Acest lucru era adevărat când îi învăţa pe oameni în general, totuşi era adevărat şi când era vorba de judecarea celor care erau împreună apostoli cu el, cum vedem în capitolul următor. Evanghelia pe care o predica o primise direct de la Domnul Însuşi, şi aceasta îl ridica deasupra părerilor oamenilor.În această privinţă astăzi nici un predicator nu poate fi în poziţia lui Pavel. Ar fi nepotrivit pentru noi să luăm tonul lui de autoritate. Noi toţi am învăţat evanghelia prin oameni. Cuvântul lui Dumnezeu n-a ieşit de la noi, ci numai către noi (ca în Cor. 14.36); şi de aceea facem bine când ascultăm cu respect ceea ce au să ne spună fraţii noştri când gândesc ei să ne critice, în orice privinţă. Chiar şi atunci însă, Cuvântul lui Dumnezeu este cel care are autoritatea finală.

　　Evanghelia „nu este potrivit omului” (v.11)De asemenea facem bine când nu aducem înainte un obiect care să fie pe placul omului. Însăşi evanghelia pe care am crezut-o şi pe care poate am predicat-o trebuie să ne ferească de acest lucru, deoarece ea „nu este potrivit omului”, aşa cum ne spune versetul 11. Dacă evanghelia a ajuns la noi într-o formă incompletă sau mutilată, atunci fără îndoială n-am realizat acest fapt, dar aici este vorba de aceea evanghelie pe care o predica Pavel. Nu omul era sursa ei, el n-o primise prin om ca mijloc de comunicare. El o primise prin revelaţia directă de la Domnul Isus. Ea a venit la el de la Dumnezeu, aşa cum a fost şi cu apostolia lui, după cum am văzut în versetul 1. Prin urmare avea pe ea pecetea lui Dumnezeu, şi nu a omului.Trăsătura caracteristică a evangheliei este deci „potrivit lui Dumnezeu” şi „nu potrivit omului”. Ce este potrivit omului onorează pe om, măguleşte pe om, glorifică pe om. Evanghelia spune omului adevărul umilitor despre sine însuşi, dar Îl glorifică pe Dumnezeu şi împlineşte scopurile pe care le are El.Chiar şi numai acest fapt ne pune la îndemână un test foarte potrivit, dacă ceea ce auzim ca evanghelie este în adevăr evanghelie. „ Îmi place să-l ascult pe Dl x” se spune, „el vorbeşte rezonabil. Are multă înţelegere pentru toţi. Are o astfel de credinţă în umanitate încât te face să te simţi mai plin de speranţe şi mai mulţumit în această lume nemulţumită”. Chiar aşa! Fapt este că totul se arată în întregime potrivit omului, şi prin urmare totul este plăcut omului natural. Totuşi este greşit, nu aceasta este evanghelia lui Dumnezeu.La prima vedere s-ar putea să apară că, deşi Pavel vorbeşte, în cel din urmă verset din 1 Corinteni 10 este o contrazicere a acestor cuvinte. Dacă totuşi este citit întregul capitol, de asemenea şi cel dinainte, se va vedea că acolo punctul principal este că orice credincios trebuie să aibă cea mai mare preţuire şi grijă posibilă pentru fratele său mai slab, şi pentru toţi oamenii. De aceea ei trebuie să se ferească de orice pricină de poticnire şi să caute folosul tuturor. Aici, pe de altă parte, este vorba de adevărul evangheliei. Trebuie să ne împotrivim, oricât ar costa, tendinţei de a modifica sau a reduce ceva din ea pentru a fi pe placul oamenilor. Aici nu poate fi nicidecum compromis.