Fiţi plini de Duh

1. Călăuzirea prin Duhul Sfînt

Sînt multe locuri în Noul Testament care ne arată exemple practice despre călăuzirea Duhului Sfînt. Însă numai trei locuri ne învaţă categoric despre călăuzirea prin Duhul:

a) Ioan 16.13: „Cînd va veni Mîngîietorul. Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul: căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va vesti lucruri viitoare." Aşa a spus Domnul Isus ucenicilor Săi, cu puţin timp înaintea venirii Duhului. Pînă atunci El a fost Acela care le-a explicat gîndurile lui Dumnezeu. Acum trebuia să vină un alt Mijlocitor care să-i conducă prin tot adevărul lui Dumnezeu. Cum se întîmplă aceasta, aflăm din 1 Corinteni 2. Planurile lui Dumnezeu sînt taine pentru cel care se află departe de El. Slujitorilor lui Dumnezeu le-au fost descoperite de prima dată aceste taine prin Duhul Sfînt şi au fost inspiraţi ca să le scrie. Dar fiindcă sînt gîndurile lui Dumnezeu, numai acela poate să le înţeleagă care a primit Duhul lui Dumnezeu. Numai aşa este cineva în stare să cunoască şi să se bucure de bogăţiile binecuvîntărilor dumnezeieşti.

b) Galateni 5.18: ..Dacă sînteţi călăuziţi de Duhul nu sînteţi sub lege." Viaţa unui israelit era reglementată pas cu pas de porunci. Mereu era în pericol să calce una din ele. Cu totul altfel este viaţa credinciosului. El are viaţa veşnică dumnezeiască şi un conducător (călăuză) în Duhul Sfînt care îi descoperă (deschide) Cuvîntul lui Dumnezeu şi care vrea ca în toate situaţiile vieţii să-i dea indicaţii şi călăuzire. Libertatea creştină adevărată constă în a face numai voia lui Dumnezeu sub călăuzirea Duhului Sfînt, liber de jugul păcatului şi al legii. Aşa a fost la Domnul Isus şi aşa a spus El şi iudeilor. “Deci, dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi" (Ioan 8.36).

c) Romani 8.4: „Căci toţi cci ce sînt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu." Cînd Fiul veşnic al lui Dumnezeu născut pe acest pămînt Şi-a început lucrarea în public, s-a spus despre El: „Isus, plin de Duhul Sfînt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie" (Luca 4.1). El, care pe baza smereniei Sale ca om a fost cel dintîi născut, ne pune în starea de fii şi de răspundere în toată mărimea ei. Ca fii ai lui Dumnezeu sîntem predestinaţi să fim asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel dintîi născut dintre mai mulţi fraţi (Romani 8.29). Prin Isus Hristos, Dumnezeu Tatăl ne-a predestinat ca să fim fiii Săi. Noi sîntem răscumpăraţi, făcuţi plăcuţi în Fiul Lui preaiubit, spre lauda slavei harului Său. Cînd Dumnezeu va aduce iarăşi în lume pe Cel dinţii născut, atunci toţi fiii lui Dumnezeu vor fi descoperiţi întregii creaţiuni (vezi Romani 8.29; Evrei 1.6). Acum avem sarcina morală să trăim în lumea aceasta întunecată, conştienţi de starea noastră atît de măreaţă de fii.

Semnul de recunoaştere a fiilor lui Dumnezeu este că ei sînt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. Această călăuzire prin Duhul Sfînt, despre care vorbesc cele trei texte amintite, nu se limitează la un „domeniu duhovnicesc" care s-ar putea despărţi de viaţa de toate zilele cu grijile şi problemele ei. Este o victorie a Satanei care ne spune că ar exista domenii diferite în viaţa noastră, unul pămîntesc şi unul duhovnicesc, care trebuie despărţite unul de altul! Cît de uşor credinciosul ajunge pînă acolo încît se gîndeşte că în domeniul pămîntesc trebuie să se lase condus numai de mintea lui, iar în domeniul duhovnicesc să se lase călăuzit de Duhul Sfînt. Nu. Noi sîntem după duh, suflet şi trup o proprietate a Domnului. Trupul nostru este Templul Duhului Sfînt şi în trupul acesta trebuie şi putem să slujim lui Dumnezeu şi să-L slăvim tot timpul (1 Corinteni 6.19-20).

2. Umplut cu Duhul Sfînt

Prin pecetluire, Duhul Sfînt locuieşte în fiecare copil al lui Dumnezeu (Efeseni 1.13; 4.30). Dar aceasta nu înseamnă a fi umplut cu Duhul. Umplerea cu Duhul nu este însă ..a doua experienţă" sau „a doua binecuvîntare", ci o deschidere şi o stare de pregătire zilnică. Pavel scrie către Efeseni: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh" (Efeseni 5.18). Un om îmbătat stă complet sub influenţa alcoolului. Nu el însuşi, ci alcoolul este stăpînul vieţii lui. Aşa poate să ne stăpînească şi influenţa altor lucruri mai mărunte şi să ne sustragă de sub controlul Domnului şi al Duhului. Ce avertizare serioasă sînt cuvintele: „Nu vă îmbătaţi de vin!"

Domnul Isus are dreptul să ne aibă sub controlul şi autoritatea Sa. El vrea prin Duhul Sfînt să ne influenţeze, să ne stăpînească şi să ne călăuzească. Pentru aceasta noi trebuie să ne deschidem inimile şi să ne predăm Lui conştienţi. Drumul spre acest adevăr este: „Fiţi plini de Duh." Noi putem să ne comportăm faţă de Duhul ca unul care încredinţează casa lui altuia, dar cîteva camere le ţine închise. La aceste încăperi oaspetele nu are acces. Dar aceasta n-o putem face faţă de Duhul Sfînt. El nu vrea să fie oaspete, ci proprietar şi stăpînitor care conduce toată viaţa noastră şi o formează pentru Domnul Isus Hristos. Fiecare încăpere a inimii noastre trebuie să fie deschisă.

Încă o dată vrem să amintim pericolul de a limita prezenţa Sa la domenii în care avem nevoie de El după părerea noastră. Ne ajunge dacă ne dăruieşte siguranţa că sîntem copiii lui Dumnezeu, că ne bucurăm de dragostea Lui şi că ne foloseşte într-o anumită măsură în slujba Sa. Dar formaţia noastră, locul nostru de muncă, activităţile noastre sînt domenii în care îi interzicem intrarea! Nu-i permitem să călăuzească toată viaţa noastră şi să ne formeze inimile pentru Hristos. Ce trist!

Cum pot însă să devin plin cu Duhul Sfînt? Desigur, putem să ne rugăm pentru aceasta. Dar numai rugăciunea fără starea lăuntrică adevărată de a fi gata să ne predăm complet Domnului este periculoasă. Vrem să fim păziţi de orice duh de fanatism şi pe de altă parte şi de dogmatismul fără putere duhovnicească de viaţă.

Drumul spre umplerea cu Duhul Sfînt este de aceea nu numai rugăciunea serioasă, ci mai ales dăruirea Domnului Isus (să ne dăruim Lui)!

Sîntem înclinaţi să ne punem pe noi înşine în faţă şi ne place să fim văzuţi de alţii ca nişte „credincioşi duhovniceşti", pe cînd în ascuns este activ egoismul şi îngîmfarea. Numai dacă recunoaştem şi condamnăm fără cruţare rădăcinile rele ale mîndriei, ale voinţei personale, ale lăcomiei etc., inimile noastre vor fi deschise şi libere pentru a lăsa pe Duhul Sfînt să lucreze în noi.

3. Puterea Duhului Sfînt

Numai dacă ne predăm fără rezerve Duhului Sfînt, obţinem putere. Cît de mult avem nevoie în zilele noastre de această putere duhovnicească!

Duhul Sfînt ne dă putere pentru a sluji Domnului. Diaconul Ştefan a fost un om plin de credinţă şi de Duh Sfînt (Faptele Apostolilor 6.58). În această putere de Duh el a îndeplinit mai întîi slujba lui de diacon. Puţin mai tîrziu. Domnul putea să-1 folosească pentru o lucrare mult mai înaltă. Şi acolo el a fost plin de Duhul Sfînt. El L-a văzut pe Domnul în slavă. El a primit puterea să moară pentru Domnul lui.

Umplerea cu Duhul Sfînt dă şi bucurie. Cît de mulţi copii ai lui Dumnezeu nu se mai pot bucura în viaţa lor. pentru că refuză să se predea în întregime Domnului lor şi călăuzirii Duhului Sfînt!

Cînd iudeii l-au alungat pe Pavel şi pe însoţitorii săi din Antiohia, ucenicii au fost plini de bucurie şi de Duhul Sfînt (Faptele Apostolilor 13.52). În loc să se plîngă de tratarea rea şi batjocoritoare care li s-a dat, ei se bucurau că puteau să umble pe urmele învăţătorului lor, pe care-L ştiau lîngă ei (compară 1 Petru 4.12-14).

De multe ori ne lovim de problemele care ne înconjoară în aşa fel încît pierdem privirea de la Domnul. Atunci ne întristăm. “Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfînt” (Romani 14.17). Această bucurie nu poate să rămînă ascunsă. Ea nu este însă o zburdălnicie şi veselie, ci o bucurie statornică lăuntrică, odihnă care are izvorul în Hristos şi care ne întăreşte pe noi şi pe alţii. “... fiţi plini de Duh, vorbind între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, lăudînd şi cîntînd Domnului în (sau cu) inima voastră, mulţumind totdeauna Celui care este Dumnezeu şi Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Hristos" (Epistola către Efeseni 5.18-20).