(versetul 9) În al şaptelea rînd, după ce ne-a îndemnat cu privire la ce lucruri să CUGETĂM, Pavel continuă să ne îndemne ce să FACEM. În viaţa practică avem să „facem" întocmai ca apostolul. Deja el ne-a spus: „dar UNA FAC: uitînd ce este în urma mea şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a Ivii Dumnezeu, în Hristos Isus". Mergînd în felul acesta, nu numai că ne vom bucura de pacea Iui Dumnezeu în inimile noastre în călătoria printr-o lume de zbucium, dar îl vom şi avea cu noi pe Dumnezeul păcii — pacea lui Dumnezeu păstrîndune .sufletele senine şi prezenţa lui Dumnezeu purtîndu-ne în slăbiciune.

　Oricum ne-ar încerca împrejurările prin care am avea să trecem, oricît de teribil răul în lume, corupţia în creştinătate, falimentul în mijlocul poporului lui Dumnezeu, oricît de mare împotrivirea duşmanului şi cu oricîte insulte şi reproşuri am fi confruntaţi, ce binecuvîntate ar fi vieţile noastre dacă ar fi trăite potrivit acestor îndemnuri:a rămîne tari în Domnul;a fi cu un gînd în Domnul;a ne bucura totdeauna în Domnul;a manifesta blîndeţea Domnului fată de toţi oamenii;a arunca toate îngrijorările noastre asupra lui Dumnezeu prin rugăciune;a avea gîndurile ocupate cu ceea ce este bine, după cum ne este arătat în Hristos;a fi stăpîniţi în tot ceea ce facem de Hristos, Ţelul nostru unic.