(versetul 8) În al şaselea rînd, uşuraţi de îngrijorările noastre, mintea nu numai că va fi păstrată în pace, dar va fi eliberată pentru a se preocupa cu toate acele lucruri care-L încîntă pe Dumnezeu. Lumea prin care trecem este marcată de violenţă şi de corupţie, iar noi sîntem chemaţi să respingem răul; dar avem să ne păzim ca nu cumva MINTEA să ni se întineze, stăruind asupra răului care se află în lume. Ce bine pentru noi să nutrim ură şi groază faţă de păcat şi iubire faţă de bine şi alegerea lui. Dacă gîndurile noastre ar fi controlate de Duhul lui Dumnezeu, nu ar fi ele ocupate şi incantare cu toate acele lucruri binecuvîntate văzute în perfecţiunea lui Hristos? N-a fost El adevărat, ales, drept, pur, vrednic de iubit, vrednic de primit, virtuos şi Acel Unul în care există tot ceea ce iniţiază lauda? Oare nu putem afirma că a fi ocupat cu aceste lucruri înseamnă că mintea noastră se bucură în Hristos?