(versetele 6-7) În al cincilea rînd, cu privire la încercări, necesităţile zilnice şi nevoile trupului legate de viaţa prezentă, avem să găsim uşurare de toată neliniştea, făcîndu-le cunoscute pe toate lui Dumnezeu. Dacă blîndetea noastră are să fie cunoscută de toţi oamenii, nevoile noastre trebuiesc făcute cunoscute lui Dumnezeu. Rezultatul va fi că, probabil, nu ne vor fi satisfăcute toate cererile, căci aceasta poate să nu fie spre binele nostru şi spre slava lui Dumnezeu, ci că inima ne va fi uşurată de povara ei de nelinişte şi păstrată în pace — „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere". A nu ne îngrijora de nimic nu înseamnă a fi nepăsători faţă de vreun lucru, ci că în loc de a fi continuu iritaţi de grijile zilei şi de frica de mîine, noi ne vărsăm grijile înaintea lui Dumnezeu şi El toarnă balsamul păcii în sufletele noastre. Căci „prin Hristos Isus" ne putem apropia de Dumnezeu şi, prin El, Dumnezeu ne poate acorda binecuvîntarea Sa.