(versetele 2-3) În al doilea rînd, sîntem îndemnaţi „să fim CU UN GÎND ÎN DOMNUL". Exista o deosebire de gîndire între două femei credincioase devotate din Filipi, iar apostolul prevedea că o împrejurare pe care sfinţii o puteau considera de mică importanţă, putea duce la o mare întristare şi slăbiciune în adunare. „Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde!" (Iacov 3.5). Apostolul, care ştie să aleagă lucrurile preţioase de cele de rînd, nu trece cu vederea devotamentul acestor surori care au fost alături de el în confruntarea pentru Evanghelie, în faţa împotrivirii, insultelor şi persecuţiilor. În mod sigur, chiar devotamentul lor adăuga mîhnirii sale că acolo exista o deosebire între ele în interesele Domnului. De aceea, el nu numai că le roagă stăruitor să fie cu un gînd, dar îl imploră pe Epafrodit să le ajute în acest sens. Căutînd să le ajute, îi aduce aminte că numele lor „sînt scrise în cartea vieţii". Printre oamenii din poporul lui Dumnezeu „nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales" care sînt chemaţi, dar ne putem gîndi oare cu uşurătate la vreunul din cei „ale căror nume sînt scrise în cartea vieţii"?