Filipeni 4:14-17

Dărnicia filipenilor în trecut şi în prezent (4.14-17)

Apostolul nu era în nici un sens dependent de darurile filipenilor sau ale altora, şi vroia să se ştie lucrul acesta; totuşi, deşi aşa erau lucrurile, îi asigură într-un fel delicat şi frumos că el era simţitor faţă de dragostea şi devotamentul lor atât faţă de Domnul cât şi faţă de el.

Recunoştea că filipenii străluceau în mod deosebit în harul acesta, şi aşa făcuseră din cea dintâi clipă când evanghelia ajunsese la ei. Ei se gândiseră la el în trecut, când nicio adunare nu făcuse acest lucru, în Macedonia şi în Tesalonic, iar acum din nou în Roma.

Devotamentul filipenilor în privinţa aceasta se dovedea a fi mai mare pentru că erau foarte săraci, după cum înţelegem din 2 Corinteni 8.2. De asemenea ei înşişi fuseseră în necaz şi experimentaseră multă bucurie în Domnul. Deseori noi nu ne arătăm gata să ajutăm sau suntem stângaci în privinţa aceasta pentru că propria noastră experienţă în suferinţă şi în împrospătare spirituală este foarte puţin adâncă.