Filipeni 4:11-13

Deprins să fie mulţumit în orice situaţia (4.11-13)

Vorbind despre lipsuri, apostolul este condus să ne dea o privire minunată a felului în care făcuse faţă suferinţelor şi închisorii. Aceste condiţii tragice au devenit pentru el un izvor de învăţătură practică, pentru că învăţase să fie mulţumit. A fi mulţumit în împrejurările în care te găseşti, oricare ar fi ele, nu era un lucru natural pentru Pavel şi nici pentru noi. Dar el s-a învăţat cu ele. Şi i-a învăţat, nu teoretic ci într-un fel experimental, prin trecerea prin situaţiile cele mai potrivnice, cu inima plină de Hristos, aşa cum vedem în capitolul 3. De aceea a fost în stare să facă faţă schimbărilor cele mai violente. A fi smerit sau în abundenţă, a fi sătul sau flămând, în lipsă, toate deveneau la fel pentru Pavel, pentru că Hristos era acelaşi, şi toate resursele şi bucuria lui erau în EL.

În Hristos, Pavel avea putere pentru toate, şi aceeaşi putere în acelaşi fel este la dispoziţia fiecăruia dintre noi. Numai dacă am profita de tot ce este în Hristos pentru noi, am putea face faţă la toate. Dar Pavel nu spunea, simplu, „aş putea”, ci „pot totul”. Este uşor să admiri eroismul minunat, superioritatea calmă care l-au caracterizat pe apostol, şi nu este greu să distingi sursa puterii lui, dar este cu totul alt lucru să calci pe urma paşilor lui. Se pare că ar fi destul de greu pentru noi, dacă am trece prin împrejurări ca ale lui sau altele asemănătoare. Aici se arată de obicei slăbiciunea noastră. Ne conformăm lumii, suntem lipsiţi de vigoare spirituală, ocolim suferinţa şi ne lipsim de creştere spirituală. Noi nu putem spune: „Am învăţat”… „ştim”…”m-am deprins”…”pot totul”, aşa cum putea spune Pavel.