Filipeni 4:10-23

Pavel îşi aminteşte, fără îndoială, de prima lui vizită la Filipi, de închisoare şi de cântările pe care le cânta acolo împreună cu Sila (Fapte 16.24,25). Din nou întemniţat, nimic nu răpeşte bucuria sa, pentru că nimic nu i-L poate lua pe Hristos. Şi la fel puterea sa. „Am putere pentru toate – spune el în ciuda lanţurilor – în Cel care mă întăreşte“ (v. 13; comp. cu 2 Corinteni 6.10). Ca şi el, să învăţăm şi noi să fim mulţumiţi, oricare-ar fi împrejurările: succes sau greutăţi, sănătate sau boală, vreme bună sau rea … dacă suntem „mulţumiţi de Domnul“.Deşi foarte săraci, filipenii, prin mâna lui Epafrodit, urmau să-i trimită apostolului un nou ajutor (citiţi 2 Corinteni 8.1-5). Pavel afirmă, din proprie experienţă: „Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuinţă“ – dar nicidecum orice poftă. El angajează responsabilitatea Dumnezeului său, ca şi cum emitea un cec în alb, ştiind că dispune pentru el şi pentru prietenii săi de un credit nelimitat: nimic mai puţin decât „bogăţiile Sale în glorie“ (v. 19; Efeseni 3.16). Dumnezeu să ne dea şi nouă să experimentăm secretul fericitului apostol: deplina suficienţă a Domnului Isus Hristos! Până când, în sfârşit, se va împlini suspinul din psalm: „Voi vedea faţa Ta, … mă voi sătura de chipul Tău“ (Psalmul 17.15)!