(versetele 10-13) Pn versetele de încheiere ale epistolei, vedem în Pavel un om superior tuturor împrejurărilor. El îşi aruncase toate îngrijorările asupra lui Dumnezeu şi acum se putea bucura că Domnul dăduse acestor sfinţi dragostea şi prilejul de a se îngriji de el în suferinţa lui. Cu toate acestea, putem vedea în apostol un sfînt ridicat deaspra împrejurărilor, căci ştia să trăiască smerit şi ştia să trăiască şi în belşug şi în lipsă. Această cunoştinţă el o cîştigase prin experienţă şi călăuzire divină, căci poate spune „am învăţat" şi „m-am deprins". Dacă Dumnezeu îngăduie să trecem prin împrejurări de încercare, este pentru a ne instrui. Cineva a spus: „Dacă sînt sătul, El mă fereşte de a rămîne nepăsător, indiferent şi automulţumit; dacă sînt flămînd, mă fereşte de a fi abătut şi nemulţumit" (J.N. Darby). Astfel, Pavel poate spune: „Pot totul", dar adaugă că această putere este „în Hristos". El nu spune „Eu am putere", ci „în HRISTOS, care mă întăreşte".