În capitolul doi, apostolul L-a prezentat pe Hristos coborînd din slavă la cruce, detaliind smerenia care ar trebui să-i marcheze pe credincioşi şi care ne permite să fim adevăraţi martori ai lui Hristos în lumea prin care trecem. În capitolul trei ne-a îndreptat privirea spre Hristos înălţat în slavă ca Domn, Ţelul nostru în care vedem sfîrşitul glorios spre care călătorim. În acest capitol de încheiere, el ne dă îndemnuri cu privire la practica ce ar trebui să existe în viaţa de fiecare zi a celor ce-L au pe Hristos înaintea lor ca exemplu desăvîrşit şi unic Ţel, şi-L prezintă pe Hristos ca pe Acel Unul care ne poate întări în orice lucru.

(versetul 1). În primul rînd, sîntem îndemnaţi: „RĂMÎNEŢI ASTFEL TARI ÎN DOMNUL!" Relele cărora avem a le face faţă, fie din partea cărnii dinăuntrul nostru, a Diavolului dinafară sau din partea lumii din jur sînt prea tari pentru noi, dar Domnul este în stare „să-Şi supună toate". Nu ni se cere şi nu se aşteaptă de la noi să reuşim cu propria putere sau înţelepciune, ci să rămînem „tari în Domnul" — în puterea tăriei Lui.