Filipeni 4:1

A sta tari în Domnul (4.1)

În cel dintâi verset sunt două cuvinte care ne îndreaptă gândurile spre ceea ce a fost mai înainte: „de aceea” şi „astfel”. De aceea avem să stăm tari în Domnul; adică, pentru că sau ca urmare a ceea ce tocmai se spusese. Fusese vorba de chemarea noastră cerească, de cetăţenia noastră cerească, de aşteptarea acelui trup de glorie, făcut în asemănarea lui Hristos, cu care vom intra în partea noastră cerească. Aici nu este nicio nesiguranţă! Şi nicio dezamăgire când va veni clipa împlinirii acestor fapte. Putem foarte bine să stăm tari în Domnul.

Dar avem să stăm tari „astfel”; adică asemenea felului în care Pavel însuşi a stat tare când ne-a descris cele din capitolul 3. Avem să fim „împreună – imitatori” (3.17) ai lui şi să-l avem „ca un exemplu”, aşa cum ne-a spus. Dacă şi noi găsim în cunoaşterea lui Hristos o perfecţiune care depăşeşte infinit mai mult orice altceva, în adevăr vom „sta tari în Domnul”. Afecţiunile noastre, însăşi fiinţele noastre vor fi atât de mult înrădăcinate în El încât nimic nu ne va putea clinti.