Filipeni 3:4-7

Experienţa apostolului; ce părea câştig socotit ca pierdere (3.4-7)

Însăşi cazul lui Pavel, la care el se referă în versetele 4-7 arată că lecţia aceasta poate fi învăţată într-un fel foarte profund într-un timp foarte scurt. Dacă a fost vreodată un om căruia să nu-i găseşti defect în felul lui de a fi, el era. În zilele noastre unii oameni spun că mor „întăriţi cu toate ritualurile bisericii”. Despre el putem spune că a trăit întărit cu toate ritualurile şi rânduielile şi avantajele iudaismului. Dacă a fost vreodată o fire educată şi religioasă în care să te încrezi, a fost cea a lui Saul din Tars. El era plin de religie şi plin de mândria produsă de încrederea lui că totul îi era un câştig.

Dar în revelaţia aceea uimitoare care a avut loc pe drumul Damascului toate s-au răsturnat. El s-a descoperit pe sine însuşi că era cu totul greşit. Ce îşi închipuise că erau avantaje a descoperit că erau dezavantaje; firea lui religioasă era o fire răzvrătită. Tot ce preţuise el, în care se încrezuse, cu care se mândrea, au coborât, s-au prăbuşit. Hristos în glorie i Se arătase. Tot ce socotea el câştig, acum ăl socotea pierdere, datorită lui Hristos. Încrederea pe care o avusese în firea lui s-a dus pentru totdeauna. Îndată ce s-au terminat acele trei zile de orbire, a început să se laude cu Hristos Isus. În acele zile lecţia lui însemnată a fost învăţată.