(versetele 4-6) Pavel porneşte să demaşte caracterul lipsit de valoare al firii religioase, evocîndu-şi propria viaţă înainte de întoarcerea la Dumnezeu. Dacă ar fi existat vreo virtute în firea religioasă, el ar fi avut mai mult temei pentru a se încrede în ea decît alţii, căci el era în mod sincer un om religios prin firea lui. În cazul său, poruncile şi ritualul legii fuseseră împlinite — fusese tăiat împrejur a opta zi. Era evreu prin descendenţa cea mai pură. În ceea ce priveşte viaţa religioasă, aparţinea partidei celei mai înguste — fariseu. Nimeni nu pune la îndoială sinceritatea şi rîvna lui, căci, căutînd să-şi păstreze religia, el prigonise Biserica. Cu privire la dreptatea prin împlinirea în afară a Legii, era fără vină.