Filipeni 3:20-21

Cetăţenia în ceruri, de unde Îl aşteptăm ca Mântuitor (3.20,21)

Acum „cetăţenia noastră este în ceruri”. Asocierile noastre vitale sunt acolo, în ceruri, nu aici, aşa cum vor să înveţe duşmanii crucii. Cerul este patria noastră şi de fapt spre cer mergem. Dar înainte de a ajunge acolo trup şi suflet, o schimbare măreaţă este necesară pentru trupurile noastre, şi de această schimbare vom avea parte la venirea Domnului. Trupurile noastre smerite vor fi transformate în asemănarea trupului Său de glorie, şi lucrarea puterii Sale măreţe este necesară pentru a se înfăptui lucrul acesta.

Atitudinea noastră este aşteptarea Mântuitorului, care vine din ceruri, de care aparţinem. El vine ca Acela care deţine puterea cu care în final Îşi va supune toate lucrurile. Nu este un gând plin de duioşie că cea dintâi exercitare a acestei puteri a Lui va fi în direcţia de a-Şi supune trupurile firave ale sfinţilor Săi, fie care trăiesc, fie din morminte şi a le face în asemănare cu Sine Însuşi? Atunci, în asemănarea cu El, vom intra în tot ce cuprinde cetăţenia noastră cerească.

De aceea să-L aşteptăm pe Mântuitorul. Să ţinem ochii inimii noastre îndreptaţi spre ceruri, pentru că mişcarea următoare de o importanţă decisivă vine de acolo.