(versetele 15-17) Expunînd calea pe care o urma în această lume, duhul în care el păşea pe ea şi sfîrşitul glorios la care ducea aceasta, apostolul îndeamnă acum ca toţi cîţi se bucură deplin — sau sînt „desăvârşiţi" — în această experienţă creştină, să fie însufleţiţi de acelaşi gînd. Poate că sînt unii care au intrat numai puţin în această experienţă creştină matură, dar chiar şi aşa, Dumnezeu ne poate călăuzi înainte şi ne poate descoperi fericirea spiritului care uită lucrurile rămase în urmă şi se aruncă spre Hristos în slavă. Dacă există oricum diferenţe în creştere spirituală, nu există nici un motiv ca să nu mergem în acelaşi fel pe cale. Unul poate vedea mai departe decît altul de-a lungul drumului, dar aceasta nu-l va împiedica să urmeze acelaşi drum şi să privească în aceeaşi direcţie.

　　Sîntem îndemnaţi apoi să fim urmaşi ai apostolului pe calea urmată de el şi nu numai urmaşi, ci să mergem ca el, avînd un gînd şi-un ţel. Cu smerenia care se uită pe sine şi cu ochii spre Hristos în slavă vom fi atraşi împreună de acelaşi ţel.

　　Avem să-i remarcăm pe cei care MERG astfel. Nu contează numai mărturia pe care am avea-o, cuvintele sincere pe care le-am rosti, ci şi MERSUL care vorbeşte despre viaţa pe care o trăim şi care are atîta valoare în ochii lui Dumnezeu. Pavel putea spune: „Pentru mine, a TRĂI este Hristos".