(versetele 13-14) Dacă nu cîştigase încă premiul, nici nu pretindea că a apucat fericirea premiului în toată plinătatea ei. Dar putea spune: „... una fac: uitînd ce este în urma mea şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus". Ce bun lucru şi pentru noi, dacă am putea avea o asemena viziune a lui Hristos în slavă si a realităţii a ceea „ce este înainte", prin care să fim călăuziţi a uita lucrurile care sînt în urmă. Pavel nu numai că le socotise ca o pierdere, dar le şi uitase. Nu ne putem lăuda cu ceva ce am uitat. Aşa precum este cu orice altă binecuvîntare sprituală, chemarea noastră cerească este făcută în Hristos.