Filipeni 3:12-14

Un singur lucru; alergare pentru premiul chemării de sus (3.12-14)

Versetele 12-14 ne arată că gândul unei alergări era în mintea apostolului când scria epistola aceasta. Cuvântul „l-am obţinut” se referă la primirea unui premiu. Dorea ca nimeni să nu gândească despre el că l-ar fi primit, sau că ar fi fost făcut desăvârşit. Poziţia lui era încă în urmărirea lui. El fusese apucat de Hristos, dar el încă nu apucase premiul. El era încă entuziast în urmărirea lui, întinzându-se ca un atlet zelos spre chemarea de sus în Hristos Isus.

Expresia „de sus” este folosită şi în Coloseni 3.1: „căutaţi cele de sus”. Premiul chemării de către lucrurile de sus este desigur cunoaşterea aceea deplină şi perfectă a lui Hristos Însuşi, care va fi posibilă pentru noi când trupurile noastre vor fi schimbate şi formate asemenea trupului Său glorios, la venirea Sa.

Pavel era însetat după cunoaşterea Lui mai adâncă, după cum am văzut, în timp ce încă alerga pentru a avea ca sfârşit premiul cunoaşterii Lui depline. Dorinţa lui era atât de intensă încât făcea din el un om al unui singur lucru. Era caracterizat de un scop care îl absorbea intens şi nu permitea ca ceva să-l abată de la ce era înaintea lui. Trăsătura aceasta, desigur, merge mai departe pentru a explica puterea uimitoare şi plină de rod care îi caracteriza viaţa şi lucrarea. Slăbiciunea şi lipsa de rod care atât de des se arată în vieţile şi în slujirea noastră pot fi explicare de trăsăturile opuse din noi înşine – lipsa de scop şi de preocupare. Timpul şi energia sunt irosite în o sută şi unu de lucruri fără valoare deosebită, în locul acestui „singur lucru” demn de urmărit. Nu aşa stau lucrurile? De aceea să căutăm îndurare de la Domnul ca să putem spune într-o măsură mai mare: „Fac un singur lucru”.