Versetul zilei

Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari.

Luca 16:10 (VDC)

Filipeni 2:7 (F. B. Hole)

de F. B. Hole - 29 Octombrie 2016

Filipeni 2:7

Teoria greşită numită „kenosis” şi faptul că El Însuşi S-a golit (2.7)

Cu ani în urmă, când criticii necredincioşi ai Bibliei se aflau în conflict cu cuvintele Domnului, au inventat aşa-zisa teorie „kenosis” ca să tăgăduiască adevărul cuvintelor Lui, în timp ce Îi dădeau o oarecare măsură de respect şi omagiu. Kenosis este un cuvânt grecesc folosit în acest pasaj cu sensul de „a goli”. Teoria aceasta Îl prezintă pe Hristos ca dezbrăcându-Se de Sine Însuşi atât de deplin încât, din tot ce era divin, El a devenit un iudeu tot atât de ignorant ca majoritatea iudeilor care trăiau în timpul Lui. De aceea unii critici din secolele 19 şi 20 expunând această teorie, se simţeau în stare să vorbească împotriva Fiului lui Dumnezeu.

Întorcându-ne de la această teorie mizerabilă, trebuie să nu uităm faptul că este o adevărată „kenosis”, o adevărată golire, pentru că pasajul acesta ne vorbeşte despre ea. Dacă dorim să înţelegem ce înseamnă ea, ne îndreptăm spre evanghelii şi în ele vedem ce anume implica faptul că El a devenit Om, de asemenea că El era Dumnezeu, strălucind continuu prin ceea ce era umanitatea Sa. Pot fi citate numai câteva exemple pentru a ilustra ideea la care ne referim.

Devenind Om, Isus a fost uns cu Duhul Sfânt şi cu putere. Ca urmare, în loc de a acţiona doar prin puterea Dumnezeirii Sale, El a acţionat în puterea Duhului. Era o situaţie când Dumnezeu lucra în El prin puterea Duhului (Fapte 10.38;Luca 4.14; Fapte 2.22)

El este Creatorul, aşa cum se arată clar în Coloseni 1.16, totuşi, ca Om, El preciza că locurile în împărăţia care va veni nu erau partea Lui ca să le dea (Mat.20.23)De asemenea El renunţa la iniţiativa personală în cuvintele şi în faptele Lui. El atribuia toate Tatălui (Ioan 5.19; 27.30;14.10)

Observând aceste lucruri, îndată vedem că adevărata „golire”, care era propriul Său act, a avut loc pentru că luase forma unui rob ca o realitate. Dacă n-ar fi fost cu scopul acesta, noi am fi putut sări la concluzia că aceste cuvinte, „luând chip de rob”, ar însemna simplu, un fapt asemănător celui al papei de la Roma, care ar spune ocazional că ia locul unui slujitor, spălând picioarele vreunui cerşetor sărac. Aşa ceva el ar face de formă, dar oamenii ştiu că în realitate viaţa pe acest pământ îi este plină de eleganţă şi splendoare. Când Domnul nostru Isus a luat chip de rob, El l-a luat în toată realitatea lui.