(versetele 25-30) În final, în Epafrodit avem un exemplu izbitor de smerenie care se uită pe sine, căutînd binele altora. El era nu numai un FRATE în Hristos, ci şi un însoţitor în lucrarea Domnului, UN ÎNSOŢITOR DE LUPTĂ pentru adevăr, un trimis al sfinţilor şi un SLUJITOR în rezolvarea nevoilor apostolului. În dragostea lui lipsită de egoism, dorea fierbinte să-i vadă pe sfinţi şi era foarte mîhnit ca nu cumva să fie peste măsură de îngrijoraţi cu privire la el, pentru faptul că era bolnav. El fusese într-adevăr foarte aproape de moarte, dar prin îndurarea lui Dumnezeu fusese scăpat. Acum, Pavel negîndindu-se la sine şi că ar putea pierde un însoţitor apreciat, trimite pe acest iubit slujitor filipenilor, spre bucuria lor. Pe un astfel de om, ei îl pot primi în Domnul cu toată bucuria şi îl pot preţui. Apostolul adaugă un cuvînt care arată atît de binecuvîntat natura preţuirii ce are o astfel de valoare înaintea lui Dumnezeu. Epafrodit era marcat de credincioşie în lucrarea lui Hristos şi în smerenie era pregătit să întîmpine moartea, slujind altora după modelul lui Hristos.

Văzînd cum în acele zile de început toţi umblau după foloasele lor, iar sfinţii nu mai împărtăşeau simţirile apostolului, nu ne mai surprinde că în zilele din urmă poporul lui Dumnezeu este divizat şi împrăştiat. Aşa după cum spunea Samuel Rutherford în vremea lui, „îndoielnic este că vom păstra o inimă întreagă pînă cînd vom ajunge să ne bucurăm de cer". Cu toate acestea, încurajaţi de acele exemple luminoase ale sfinţilor marcaţi de smerenie, ce bine este pentru noi să privim departe de toată ruina dimprejurul nostru, la Hristos, Exemplul nostru şi să căutăm a merge în Duhul Lui, pentru ca astfel să devenim într-o mică măsură o mărturie pentru Hristos şi să trecem prin această lume potrivit ca buna plăcere a lui Dumnezeu.

O, liniştit şi fără pată, Unul! În supunere inimile noastre se învaţă Să-Ţi poarte jugul şi să-nveţe de la Tine Cum să avem odihnă.