Filipeni 2:19-24

Dorinţa de a-l trimite la ei pe Timotei, când toţi căutau cele ale lor, nu ale lui Hristos (2.19-24)

Totuşi nu presimţea moartea de martir chiar în timpul acela, aşa cum le spusese, şi de aceea dorea să-l trimită în curând la ei pe Timotei, ca să-i ajute în ce priveşte starea lor spirituală, şi de asemenea să afle despre ei prin el.

În acel moment nu era nimeni altul cu acelaşi gând ca el şi atât de zelos pentru binele filipenilor. Mulţimea celor credincioşi era caracterizată de căutarea propriilor lor lucruri, şi nu ale lui Hristos. Timotei era o excepţie fericită. Era un adevărat fiu al tatălui sau spiritual. Gândul care era în Hristos era şi în el. Ne temem că această căutare a propriilor noastre interese şi nu ale lui Hristos este din nefericire obişnuită printre credincioşii de astăzi. Nici un slujitor al lui Dumnezeu nu poate sluji în mod real pe sfinţi, decât dacă se mişcă printre ei, căutând nimic altceva decât interesele lui Hristos.

Timotei era cel pe care apostolul spera să-l trimită mai demult, de asemenea spera ca el însuşi să fie eliberat şi în stare să se ducă la ei. totuşi, dorea, pentru o comunicare mai rapidă cu ei, ca mulţumire pentru darurile lor, să-l trimită înapoi la ei pe Epafrodit, care fusese trimisul lor, şi care acum devenea purtătorul epistolei pe care o cercetăm.