Filipeni 2:18

Bucuria adusă de perspectiva de a fi martir (2.18)

Al doilea lucru izbitor este că de fapt el privea ideea de a fi martir ca o provocare la o izbucnire de bucurie, pentru el însuşi şi pentru filipeni – o bucurie pentru toţi. În adevăr, o purtare foarte nenaturală. Nu era naturală, ci spirituală. Fapt este că Pavel credea ca realitate ceea ce spunea despre a pleca şi a fi cu Hristos. În adevăr, aşa era „mult mai bine”. El ştia că filipenii îl iubeau atât de mult încât, cu toată întristarea de a-l pierde, ei se ridicau deasupra propriilor sentimente pentru a se bucura împreună cu el. Ne temem că noi schimbăm Filipeni 1.23 într-o generalitate evlavioasă. Pentru Pavel era cu mult mai mult decât atât.