Filipeni 2:17-18

Posibilitatea ca Pavel să fie martir (2.17)

După ce a adus înaintea filipenilor exemplul suprem al Domnului Isus, care a fost „ascultător până la moarte”, şi după ce i-a îndemnat la ascultarea care însemna a face din inimă „buna plăcere” a lui Dumnezeu, apostolul se referă din nou la sine însuşi în versetul 17. Deşi îşi exprimase gândul că va fi cu ei pentru un timp (1.25), totuşi aici vede şi posibilitatea de a muri în curând ca martir. Unii oameni pun mare însemnătate pe „părerile” lor şi le înalţă aproape la siguranţă şi autoritate. Este o greşeală. Pavel avea „părerile” lui cu privire la viitor, şi noi repede le credem. Totuşi chiar şi el, un apostol, nutrea gândul că s-ar putea să aibă loc un astfel de eveniment.

Cuvântul „turnat” din versetul 17 este folosit de Pavel şi în 2 Timotei 4.6, când martiriul său era ameninţător. Făcea desigur aluzie la acele jertfe de băutură pe care le poruncea legea. „A patra parte dintr-un hin de vin” se turna peste unele jertfe, înaintea Domnului.

Darul adus de filipeni văzut ca o jertfă, iar moartea lui Pavel ca o simplă jertfă de băutură (2.17,18)

Două lucruri izbitoare se întâlnesc în versetele 17 şi 18. Întâi, el numeşte darurile filipenilor, trimise din sărăcia lor prin mâna lui Epafrodit, ca „jertfa şi slujba credinţei voastre”. Aceasta înseamnă că el le considera ca o jertfă principală. Moartea lui ca martir, el o considera ca o cantitate mici de vin turnată peste jertfa lor, ca un dar de băutură, adică o jertfă minoră. Un fel extraordinar de a prezenta lucrurile! Noi am fi inversat situaţia şi am fi gândit la dăruirea filipenilor ca o jertfă de băutură vărsată peste marea jertfă ca martir a lui Pavel.

De ce a estimat Pavel lucrurile în felul acesta? Pentru că el nu căuta „la lucrurile lui… ci şi la cele ale altora” (2.4). El era un exemplu izbitor al îndemnurilor date filipenilor şi al gândirii care era în Hristos Isus. Nu era nimic teatral în ce spunea Pavel, nici răsplătire a comportării lor. Încântat de harul lui Hristos care se vedea în cei întorşi la Dumnezeu pe care îi iubea, spunea ceea ce gândea.