(versetele 14-16) Cu ochii la Hristos şi rămînînd în El în măsura în care păstrăm smerenia Lui, astfel vom fi nu numai salvaţi de ispitele lumii şi de puterea duşmanului, dar vom deveni şi o mărturie a lui Hristos înaintea lumii. Aceasta sigur este „după plăcerea" lui Dumnezeu exprimată perfect în Hristos, care a putut spune: „Totdeauna fac ce-I este plăcut" (Ioan 8.29). Astfel, îndemnurile care urmează prezintă o imagine frumoasă a lui Hristos.

Se aşteaptă de la noi să facem „toate fără murmure şi fără îndoieli". Domnul, într-adevăr, a gemut sub apăsările venite din partea oamenilor, dar nici un murmur nu a ieşit vreodată de pe buzele Lui. Este adevărat ce s-a spus, „Dumnezeu permite un geamăt, dar niciodată un murmur de nemulţumire". Încă odată trebuie să ne păzim de judecăţi care ar pune sub semnul întrebării calea lui Dumnezeu cu privire la noi. Oricît de dureros a fost drumul Domnului, nici o ,,judecată" privitoare la felul de a lucra al lui Dumnezeu nu s-a iscat în mintea Sa şi nu a ieşit de pe buzele Sale. Din contră, cînd toată slujba Sa de har a eşuat în a atinge inimile oamenilor şi cînd a fost acuzat că Îşi face lucrarea prin puterea Diavolului, El putea spune: „Da, Tată, Te laud pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!" Ce bine de noi cînd, confruntîndu-ne cu vreo insultă sau încercare, ne urmăm drumul pe urmele paşilor Lui şi, fără a-L judeca, ne supunem faţă de ceea ce îngăduie Dumnezeu, în spiritul smereniei Domnului.

Acţionînd în acest sprit, vom fi curaţi înaintea Iui Dumnezeu şi fără pată înaintea oamenilor. Acest lucru exprimă din nou ceva din perfecţiunea lui Hristos, care a fost „sfînt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi" (Evrei 7.26). Urmînd paşilor Lui, vom fi copii fără vină ai lui Dumnezeu. Domnul putea spune: „PENTRU TINE port Eu umilirea" (Psalmul 69.7); dar nici o acuzaţie nu a putut fi adusă împotriva Lui pentru vreun lucru rău. Din contră, oamenii aveau să spună: „Toate le face bine" (Marcu 7.3). Noi de asemenea sîntem privilegiaţi să suferim, să fim batjocoriţi pentru Numele Lui, dar să ne păzim de orice aspect degradant în căile si în cuvintele noastre, care ar da ocazie astfel vreunei insulte. Printr-un mers drept, căruia nu i se poate aduce reproş, vom arăta că sîntem copii ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaţii ale cărei căi strîmbe şi pervertite arată clar că nu se află în relaţie cu Dumnezeu.

Moise, pe timpul său putea spune că Dumnezeu este „un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate, El este drept şi curat" (Deuteronom 32.4), dar imediat adaugă că se găseşte în mijlocul unui popor care „s-au stricat înaintea Lui, purtarea lor nu este cea a fiilor Săi. O generaţie necinstită şi vicleană!" (Deuteronom 32.5). În ciuda luminii creştinismului, lumea nu s-a schimbat. Continuă să rămînă o lume în care oamenii „se bucură să facă răul... care umbă pe cărări strîmbe şi apucă pe drumuri sucite" (Proverbe 2.14,15). într-o astfel de lume sîntem lăsaţi „să strălucim ca nişte lumini," să fim găsiţi „ţinînd sus cuvîntul vieţii" şi astfel să urmăm încă odată paşii Domnului, care a fost „Lumina lumii" şi care a putut spune: „Cuvintele pe care vi le spun sînt duh şi viaţă". LUMINA arată mai degrabă ceea ce este o persoană decît ceea ce spune ea. A ţine sus CUVÎNTUL VIEŢII vorbeşte despre mărturia adusă prin propovăduirea adevărului Cuvîntului lui Dumnezeu. Dacă se aşteaptă ca cuvintele noastre să îndrume spre calea vieţii, atunci vieţile noastre trebuie să reflecte ceva din perfecţiunea lui Hristos.

Dacă, în urma slujbei apostolului, sfinţii şi-au însuşit smerenia lui Hristos şi au devenit astfel o mărturie a Lui, apostolul se bucura în adevăr că, „n-a alergat, nici n-a lucrat în zadar". Cu privire la persoana sa, aici părea să facă dinstincţie între „viaţă" şi „mărturie"; oare nu vorbeşte „alergarea" despre modul de viaţă şi „lucrarea" despre slujba sa? În aceste şapte îndemnuri ale apostolului nu vedem o frumoasă imagine a unei vieţi trăite în acord perfect cu exemplul arătat în Hristos? — o viaţă în care nu există MURMURE cu privire la soarta nostră; nici un murmur cu privire la un lucru sau altul pe care le îngăduie Dumnezeu pe cale; nici o PATĂ asupra a ceea ce spunem sau facem; nici o RANĂ adusă altora prin vorbele sau faptele noastre; neavînd nimic în vieţile noastre care să ne atragă REPROŞURI — situaţie nepotrivită pentru un copil al lui Dumnezeu; strălucind ca o LUMINĂ într-o lume a morţii. Trăind aşa, vom fi plăcerea lui Dumnezeu, slava lui Hristos, ajutorul sfinţilor, binecuvîntarea lumii şi ne vom lua răsplata în ziua lui Isus Hristos. Dacă toti sfinţii, cu ochii aţintiţi asupra lui Hristos, ar trăi această viaţă frumoasă, n-ar fi ceartă între creştini. Am fi o turmă urmînduşi Păstorul.