Filipeni 2:12

Lucraţi până la capăt mântuirea (2.12)

În versetul 12 apostolul lasă această temă deosebit de plăcută şi se întoarce la îndemnul său care începuse cu versetul 27 al capitolului 1. El dorea ca felul lor de viaţă să fie cu totul potrivită evangheliei, ca să fie caracterizaţi de o lucrare cu inimă pentru evanghelie, cu un singur gând şi curaj în prezenţa împotrivirii. În trecut, când Pavel fusese printre ei s-a bucurat de ascultarea lor. Să fie, dacă s-ar putea, şi mai ascultători de cuvântul lui, acum când ei erau lipsiţi de ajutorul lui personal. Pericole îi ameninţau din afară, şi era pericolul acesta mai subtil al neînţelegerii dinăuntru, de aceea să-şi dubleze puterea ca să caute să dovedească acel gând care era în Hristos Isus. În felul acesta ei aveau să-şi lucreze mântuirea de toate câte îi ameninţau. Să facă lucrul acesta cu teamă şi tremur, amintindu-şi de propria lor slăbiciune. Odată Petru gândea că ar fi putut lucra propria lui mântuire fără teamă şi tremur, şi ştim ce s-a întâmplat.