Filipeni 1:3-7

Mulţumiri pentru parte pe care ei o aveau în evanghelie (1.3-7)

Îndată după salutul de la început, Pavel mărturiseşte bucuria pe care o avea când se gândea la sfinţii din Filipi. Ei erau caracterizaţi în mod deosebit de comuniunea pe care o aveau în evanghelie. Îl avuseseră foarte mult pe Pavel în inimile lor şi stătuseră lângă el ca împreună părtaşi, şi toate acestea erau o dovadă a lucrării lui Dumnezeu în ei. Dumnezeu începuse în ei o lucrare bună, care se arăta în felul acesta; şi ceea ce începuse Dumnezeu, El avea să ducă la bun sfârşit, până în ziua lui Isus Hristos.

În mod evident ei erau caracterizaţi de o mare iubire pentru evanghelie şi de o comuniune din inimă cu ea într-un fel practic; şi nu numai cu ea, ci şi cu Pavel, care fusese trimis cu ea, şi în felul acesta ei erau părtaşi ai harului lui. Şi ei erau împreună părtaşi nu numai la întărirea evangheliei prin rezultatele minunate pe care le produsese, dar şi la lanţurile în care se afla trimisul ei. poate sunt mulţi gata să ia parte la întărirea aceasta, poate şi în apărare, care totuşi nu sunt gata când este vorba de lanţuri şi necazuri. Lanţurile sunt testul, iar promptitudinea de a participa în situaţia aceasta este o dovadă mai sigură a lucrării lui Dumnezeu în om decât multa cunoaştere a doctrinei creştine.