Filipeni 1:27

O purtare într-un chip vrednic de evanghelie (1.27)

În ce îi priveşte pe ei, apostolul avea numai o mare dorinţă ca, fie că ca veni la ei, fie că nu va fi de faţă, ei să se poarte într-un chip vrednic de evanghelie. Nu numai să stea tari, ci să „stea tari într-un singur duh”. Nu numai să lupte pentru credinţa evangheliei, dar să facă acest lucru „cu un singur suflet” şi „împreună”.

Aici este o poruncă apostolică şi este bine să pătrundă foarte adânc în inimile noastre. nu este uşor de explicat lipsa de putere arătată în legătură cu evanghelia, în ce priveşte progresul ei printre cei nemântuiţi sau în ce priveşte stabilitatea celor care sunt mântuiţi. „Staţi tari”, cum vedeţi, vine înaintea cuvântului „luptând împreună”. Şi din cuvântul „luptaţi împreună” , care se află numai aici şi în Filipeni 4.3, derivă cuvântul de astăzi, atlet. Se pare deci că arată nu atât de mult o luptă prin cuvinte sau argumente pentru a menţine adevărul evangheliei, cât mai ales în forma de a lucra pentru folosul evangheliei.

În Romani 15.30 şi în Iuda 3 avem cuvântul „a lupta” redat pentru două cuvinte diferite din care avem astăzi cuvântul „a agoniza”. Sfinţii aveau „să agonizeze împreună” în rugăciune cu Pavel şi să agonizeze pentru credinţă. Aici, în Filipeni 1.27, ni se spune să luptăm (ca atleţi) sau să lucrăm împreună pentru evanghelie. Dacă ar fi mai multă „agonizare împreună” în rugăciune şi „lucrare împreună” pentru evanghelie, am vedea mai multe rezultate.

Când vom merge mai departe în epistola aceasta vom descoperi că unitatea în gândire şi în spirit este lucrul important pe care îl avea Pavel cu privire la filipeni, pentru că neînţelegerea este un rău care are un fel deosebit de a se strecura printre creştinii cei mai spirituali şi devotaţi, pe căi variate şi neobservate.