Filipeni 1:21-23

Ca rod al experienţei: a trăi este Hristos, a muri este câştig (1.21-23)

Mântuirea din prezent se află deci în punerea deoparte a eului şi în înălţarea lui Hristos, şi nu numai mântuire, dar şi ceea ce este în realitate viaţă. Când apostolul spunea: „pentru mine a trăi este Hristos”, el nu prezenta un fapt al doctrinei creştine, ci vorbea în mod experimental. Este în adevăr o realitate că Hristos este viaţa sfinţilor Săi, dar aici aflăm că faptul acesta era arătat în experienţe şi practica lui Pavel, încât viaţa lui putea fi rezumată într-un singur cuvânt: Hristos. Hristos trăia în Pavel şi prin Pavel. El era Obiectul existenţei lui Pavel, şi caracterul Lui se manifesta în el, deşi încă, desigur, nu într-o măsură perfectă.

Dacă viaţa însemna Hristos trăind în Pavel, moarte însemna ca Pavel să fie cu Hristos; şi de aceea adaugă: „a muri este câştig”. Moartea oricărui creştin este un câştig, când vine, dar este foarte evident că nu mulţi dintre noi sunt într-o conştiinţă care rămâne a acestui fapt. Când cei iubiţi ai noştri care cred sunt luaţi de lângă noi, ne mângâiem noi înşine cu gândul că pentru ei înseamnă a fi cu Hristos, ceea ce este cu mult mai bine; totuşi noi continuăm să ne lipim de viaţa din lumea aceasta într-un fel persistent. Am fost noi vreodată „strânşi din două părţi”(v.23) ca Pavel? Cei mai mulţi dintre noi n-ar avea nicio dificultate să decidă, dacă alegerea ne-ar fi lăsată nouă! Am alege îndată, pentru că nu ni s-a spus care este alternativa cea mai bună.

Moartea este un câştig, şi Pavel ştia că era câştig; trebuie să ne amintim că el fusese răpit în cer cu ani în urmă, deşi dacă era în trup sau afară din trup nu putea spune. În orice fel fusese, i se dăruise ceva din binecuvântarea de a fi cu Hristos. Putem lua cuvintele „cu mult mai bine” ca fiind propria sa concluzie cu privire la rodul acelei experienţe minunate, precum şi ca descoperire de la Dumnezeu a faptului acestuia minunat.