Versetul zilei

„Să-ți respecți tatăl și mama“ este prima poruncă însoțită de o promisiune „ca să-ți fie bine și să ai viață lungă pe pământ!“.

Efeseni 6:2-3 (NTR)

Filipeni 1:18-20 (F. B. Hole)

de F. B. Hole - 29 Octombrie 2016

Filipeni 1:19-20

Bucuria apostolului că oricum Hristos este vestit (1.18,19)

Aici putem avea într-un mod izbitor o privire în viaţa lăuntrică şi spiritul apostolului. Încercările lui erau foarte grele. Nu numai că închisoarea ar fi putut să-i agite spiritul, dar şi felul de purtare al acestor fraţi invidioşi şi certăreţi l-ar fi enervat peste măsură. Dar iată-l, calm, încrezător, fără vreo urmă de enervare în duhul lui: un adevărat triumf al puterii lui Dumnezeu. Şi secretul este că învăţase să se uite pe sine însuşi şi vedea lucrurile cu totul din perspectiva divină. Ce avea importanţă pentru el era nu cum îl afectau pe el lucrurile, ci cum Îl afectau pe Hristos şi interesele Lui. Putea să fie ceva rău pentru Pavel, dar dacă era bine pentru Hristos, atunci nu mai avea nimic de spus, pentru că aceasta era singurul lucru care avea importanţă pentru el.

Ca urmare a acestei gândiri, apostolul putea spune: „şi în aceasta mă bucur, da, mă voi bucura”. El se bucura de predicarea lui Hristos, şi se bucura în siguranţa că toate acestea care păreau a fi atât de mult împotriva lui, se vor întoarce spre slava lui; şi filipenii aveau să-l ajute prin rugăciune, iar ajutorul Duhului lui Isus Hristos era întotdeauna cu el.

Mântuire în prezent; Hristos preamărit în trupul Lui (1.19,20)

Versetul 19 ne aduce înainte o mântuire în prezent, de care Pavel însuşi avea nevoie şi aştepta s-o primească. Ce fel de mântuire era se vede clar când citim versetul 20. Dorinţa şi aşteptarea lui erau ca Hristos să fie preamărit în trupul lui, fie prin viaţă, fie prin moarte. Împlinirea dorinţei acesteia includea o mântuire, pentru că în mod natural fiecare dintre noi dorim propria noastră mărire şi satisfacţie prin trupurile noastre. oare am descoperit fiecare dintre noi că pentru a abate întreaga înclinaţie şi direcţie a sufletelor noastre de la noi înşine spre Hristos este o mântuire minunată în prezent? Ne-am rugat vreodată în felul acesta:

„Mântuitorul meu, Tu ne-ai oferit odihna,Te rog să mi-o dai şi mie,Odihna de a înceta cu mine însumiŞi de a-mi găsi totul în Tine?”