(versetele 15-18) Dar erau vinii care predicau cu motive nesfinte. Împinşi de invidie şi cu o dorinţă răutăcioasă de a adăuga necazuri apostolului, foloseau astfel prilejul închiderii lui pentru a căuta să se preamărească pe ei înşişi prin predicarea Evangheliei. Avîndu-L pe Hristos înaintea lui şi nepreocupîndu-se cu sine, Pavel se putea bucura că Hristos era propovăduit. El putea să lase pe Domnul ca la timpul şi în felul Lui, El Însuşi să Se ocupe de imboldurile necurate, de modul greşit şi de metodele firii păcătoase de care s-ar fi putut servi predicatorul; dar pentru faptul că Hristos era predicat, el se putea bucura.

(versetul 19). Apostolul putea să se bucure, ştiind că VESTIREA LUI HRISTOS, fie de către sine însuşi, de către fraţi cu bună credinţă sau de către cei care predicau cu gînduri deşarte, împreună cu rugăciunile sfinţilor şi prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos, se va întoarce spre eliberarea sa completă de sub orice putere a lui Satan. Să ne aducem aminte că oricît de mare ar fi nevoia noastră, în Duhul Sfînt se află un ajutor deosebit de mare şi care neîncetat vine în întîmpinarea ei. Dacă ne întemeiem pe acest ajutor, vom descoperi că furia oamenilor, invidia celor care predică din gînduri deşarte, împotrivirea unor oameni şi duşmănia lui Satan nu vor avea putere asupra noastră.