Fapte 14:1-28

La Iconia, Cuvântul produce acelaşi dublu efect ca şi în cazul precedent: credinţa, în dreptul unui mare număr, şi împotrivirea, la alţii. În ce-i priveşte pe apostoli, ei vorbesc cu îndrăzneală; şi care este secretul curajului lor? Ei se sprijină pe Domnul, care şi lucrează împreună cu ei, întărindu-le cuvintele prin semne şi minuni (comp. v. 3 cu Marcu 16.20). Vindecarea făcută la Listra – după ce apostolii fuseseră izgoniţi din Iconia – produce o impresie foarte puternică asupra acestor sărmani păgâni. Ei se pregătesc să se închine ca unor dumnezei în faţa acestor oameni care, cu o zi înainte, în altă parte, erau căutaţi pentru a fi ucişi cu pietre. În ochii apostolilor, aceasta era cum nu se poate mai rău. Îngroziţi, îi invită pe aceşti idolatri să se întoarcă spre Dumnezeul cel viu (comp. cu cap. 12.22,23). Sentimentele mulţimii rezistă însă o nimica toată. Iudeii veniţi din Iconia reuşesc repede să le câştige, astfel că, atunci când aruncă cu pietre în Pavel, o fac în asentimentul tuturor. Păzit de Domnul, slujitorul credincios nu este nici înspăimântat, nici descurajat. Îşi continuă cu calm lucrarea, trecând încă o dată prin cetăţile în care evanghelia fusese deja vestită. Această primă călătorie pentru evanghelie se încheie. Apostolii sunt gata să istorisească adunării toate lucrările glorioase pe care Dumnezeu le făcuse cu ei.