Ezechiel 36:1-15

Capitolul 35 este rezervat în întregime unei profeţii împotriva descendenţilor lui Esau, iar aceasta deoarece, între vecinii lui Israel, Edom fusese unul deosebit de vinovat (v. 5). În toată bucuria răutăcioasă a inimii lor, ei gândeau să profite de pustiirea Israelului, pentru a-i lua teritoriul în stăpânire (cap. 35.10). Dar Domnul era acolo şi veghea. Nu afirmase El chiar înainte de naşterea lui Esau: „Un popor va fi mai tare decât celălalt popor şi cel mai mare va sluji celui mai mic“ (Geneza 25.23)? Şi El nu Se răzgândeşte niciodată.Edomul batjocorise „înălţimile – sau dealurile – eterne“, numite astfel de Însuşi Dumnezeu în cele două binecuvântări ale lui Iosif (v. 2; Geneza 49.26; Deuteronom 33.15). Aceşti munţi şi aceste dealuri purtaseră „batjocura naţiunilor“ (v. 6), pentru că, potrivit obiceiului păgân, popoarele necredincioase aşezaseră acolo înălţimi încă din zilele lui Solomon (1 Împăraţi 11.7). Acum, Domnul găseşte plăcere să umple de roade aceşti munţi (comp. cu Psalmul 72.16). Asemeni celor necredincioşi altădată, şi vrăjmaşii spuseseră despre această ţară că îşi mănâncă locuitorii (v. 13; Numeri 13.33). Dumnezeu însă nu va mai permite niciunei naţiuni să insulte şi să acopere cu batjocuri moştenirea poporului Său; nu vor mai fi „luaţi pe buza limbii vorbăreţilor şi de batjocura poporului“ (v. 3).