Ezechiel 18:19-32

Tot acest capitol subliniază principiul responsabilităţii individuale a fiecărui suflet (altfel spus, a fiecărei persoane) faţă de Dumnezeu. Şi repetăm încă o dată: voi nu puteţi fi mântuiţi prin credinţa părinţilor sau a bunicilor, nici pentru că frecventaţi o adunare a copiilor lui Dumnezeu. „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“ (v. 20). „Fiindcă plata păcatului este moartea (chiar dacă în Ezechiel este vorba numai de moartea trupului); dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru“ (Romani 6.23).Dumnezeu a fost acuzat de nedreptate de către acest popor orb şi vinovat (ca de atâţia necredincioşi astăzi) care a ajuns chiar să spună: „Calea Domnului nu este dreaptă“ (v. 25,29; 33.17,20). „Am Eu, în adevăr, vreo plăcere în moartea celui rău?“ (v. 23), este Domnul forţat să întrebe. Ce întrebare! În dragostea Lui nemăsurată, „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, … doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului“ (1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9). Şi cele din urmă cuvinte ale acestui capitol sunt tot o chemare a harului adresată poporului Său … şi poate şi dumneavoastră: „De aceea, întoarceţi-vă şi veţi trăi!“ (v. 32).