Esti pregătit pentru judecata lui Dumnezeu?

Dacă s-ar întâmpla ca astăzi să mergi în faţa scaunului de judecată a lui Dumnezeu, ce crezi că s-ar întâmpla cu tine? Ai primi o decizie favorabilă sau nefavorabilă? Ai primi viaţă veşnică sau pierzare veşnică? De aceea pentru a lua în serios judecata lui Dumnezeu, Biblia te avertizeaza prin cuvintele din Amos 4:12: “…pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău…”, iar în Romani 14:10-12 se spune: “…Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu. Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.”. Poate ne gândim că în viaţă am făcut mai multe fapte bune decât rele şi astfel vom primi o judecată favorabilă, eşti sigur însă de aceasta? Isus spune în Matei 12:36,37 următoarele: “Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi îndreptăţit, şi din cuvintele tale vei fi condamnat.”

Eşti sigur că în faţa tronului de judecată, vrei să dai socoteală de orice vorbă a ta? De aceea întreabă-te în mod onest: te poţi baza pe dreptatea ta? Nu uita că Biblia spune în Iacov 2:10 următoarele: “Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.” Deci dacă de exemplu ai călcat porunca: “să nu furi” (Exod 20:15) te faci vinovat de toate, dar atunci poate te întrebi: cine va putea să stea în picioare la judecată? Ei bine, nimeni nu poate sta în picioare la judecată ca fiind drept prin propriile lui fapte, căci Biblia spune în Romani 3:10,23: “…nu este nici un om drept, nici unul măcar…căci toţi au păcătuit şi nu au ajuns la slava lui Dumnezeu” iar "plata păcatului este moartea" (6:23), te aşteaptă moartea veşnică deoarece ai călcat legea lui Dumnezeu, totuşi există o soluţie de a scăpa de judecata de condamnare al lui Dumnezeu, această soluţie este Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu, care a fost trimis pe pământ de Tatăl, ca să ia toate păcatele oamenilor asupra lui, şi El să fie judecat şi condamnat la moarte în locul nostru (Isaia 53:3-5), prin urmare noi putem beneficia de această jertfă ispăşitoare dacă credem din toată inima în Dumnezeu prin Isus Hristos, deoarece Biblia ne spune în Ioan 5:24: “Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” Ce înseamnă lucrul acesta?

A asculta cuvântul lui Cristos, înseamnă a fi receptiv la mesajul lui exprimat în Biblie şi a-l aplica în viaţa de zi cu zi, însă înainte de a avea puterea să-l punem în practică noi trebuie să credem în Cel care l-a trimis pe pământ pe Isus şi anume în Dumnezeu Tatăl. Această credinţă, nu înseamnă doar a accepta cu mintea că Dumnezeu există, ci această credinţă, este încrederea în El care te face să ţi seama de El şi de principiile lui, în orice decizie, în orice acţiune, în orice moment. Ca să înţelegi mai bine să ilustrăm acest lucru.

De pildă, un fiu, care se încrede cu adevărat în Tatăl său, va comunica cu acesta şi când îi merge bine şi când îi merge rău, va apela la ajutorul lui, la sfaturile lui, şi i se va supune acestuia ca cap de familie, tot timpul, în mod asemănător noi trebuie să avem o relaţie intimă de încredere cu Tatăl nostru ceresc, noi trebuie să ascultăm de El cu încrederea că legea lui este spre binele nostru şi că toate lucrurile lucrează în final spre binele nostru, dacă suntem fideli faţă de El (Isaia 48:17,18; Romani 8:28). De aceea având în vedere ce implică o credinţă autentică întreabă-te: Este relaţia ta cu Dumnezeu, ca a unui fiu cu Tatăl? Este Dumnezeu persoana în care te încrezi şi pe care te bizui oricând? Te straduieşti să asculţi de El în orice moment? Nu uita, doar dacă credem cu adevărat în Dumnezeu şi ascultăm de Fiul său, ca o manifestare a recunoştinţei noastre faţă de bunătatea Lui, vom trece de la moarte la viaţă, de la judecată condamnatoare la iertare. Însă pentru a putea să te apropii de Dumnezeu, este nevoie să-l primeşti în inima ta pe Isus Hristos ca Domn şi Salvator, ca Cel care a murit şi a înviat pentru ca tu să fi socotit drept, de aceea Biblia spune în Ioan 1:12: “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Noi nu ne putem apropia de Dumnezeu decât prin Isus Cristos (1Timotei 2:5,6), şi nu putem fi declaraţi drepţi şi sfinţi decât prin El (1Corinteni 1:30,31).

De aceea ai în faţa ta decât două opţiuni: Să mergi la judecată bazându-te pe faptele tale, care chiar dacă sunt majoritar bune, tot imperfecte sunt, şi astfel nu vei putea fi declarat drept în faţa lui Dumnezeu (Romani 3:9,12,23;Galateni 3:16). Să te bazezi din inimă pe lucrarea de rascumpărare a lui Cristos, şi anume că toate păcatele tale au fost transferate asupra lui, iar prin sacrificiul lui eşti declarat drept, sfânt şi curat (Romani 3:24-26; Efeseni 1:7; 2:8,9).

Nu amâna să iei o decizie, căci Isus spune în Ioan 3:18: “Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” De aceea ia decizia de a te împăca cu Dumnezeu chiar acum, făcând următoarea rugăciune: Sfântule Tată, prin Isus Hristos Fiul tău, îţi mulţumesc pentru jertfa lui pe baza careia îţi cer iertare de toate păcatele mele, pentru a fi socotit drept prin El, şi doresc să-l primesc în inima mea ca Domn şi Salvator, dar te rog ajută-mă să ascult de cuvântul tău, din apreciere faţă de iubirea ta, de aceea îmi dedic viaţa mea ţie, AMIN.

Dacă l-ai primit pe Domnul Isus în inima, ai fost salvat şi înfiat ca copil al lui Dumnezeu, mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru această favoare deosebită, însă pentru a rămâne în continuare drept în faţa Lui, ţine cont de următoarele lucruri în viaţa ta:•Roagă-te cu regularitate lui Dumnezeu, pentru a deveni prieten cu El (Filipeni 4:6,7). •Educăţi conştiinţa pe baza Bibliei, şi ţine cont în orice împrejurare de imboldurile ei (1Timotei 1:5). •Judecă-te pe tine însuţi, pentru a te corecta dar nu judeca pe alţii (Matei 7:1; 1Corinteni 11:31). •Apelează ori de câte ori păcătuieşti la harul (favoarea nemeritată ) care se dă prin Cristos (Romani 3:24; 6:23; 1Ioan 2:1,2).