Estera 8:15-9:10

　　A trecut timpul când Mardoheu stătea în umilinţă la poarta împăratului. Assuerus (Ahaşveroş), deţinătorul puterii supreme, i-a conferit glorie, mărire, onoare şi putere – prefigurare a preamăririi Domnului Isus Hristos când, după cum a spus un poet, «Îl vom vedea ’nălţat în glorie, pe El, strălucitorul Fiu al Omului, venind pe nori cu nimb de aur» (H. Rossier – compară cu v. 15). Să urmărim din nou, pe scurt, activitatea lui Mardoheu şi să-i surprindem asemănările cu drumul Domnului Isus: A îngrijit de tânăra iudeică, tot aşa cum Hristos a vegheat constant asupra poporului Său. Deşi era un slujitor credincios împăratului, Mardoheu a refuzat, cu toate acestea, să se plece înaintea amalecitului, la fel cum Isus n-a recunoscut nici cel mai mic drept al Ispititorului. Totuşi Hristos, datorită acestei perfecţiuni şi a dragostei Sale pentru poporul Său, a trebuit să experimenteze în realitate lemnul blestemului, a cărui umbră doar a trecut peste Mardoheu.După suferinţe vine gloria. În adevăr, în v.15 din cap.8 şi în v.3,4 din cap.9, contemplăm cu adorare triumful lui Isus, care va fi însoţit de nimicirea sau supunerea tuturor vrăjmaşilor Lui (vezi Ps. 66.3-4).Cei zece fii ai lui Haman, de care tatăl lor era atât de mândru (5.11), pier la rândul lor. „Despre sămânţa răufăcătorilor nu se va mai aminti niciodată“ (Isaia 14.20).