El a murit pentru noi!
Cârmaciul Johann Maynard se afla la bordul unui vapor cu aburi care naviga între Detroit şi Buffalo. Era o după-amiază frumoasă de vară. Vaporul era plin de călători. Deodată s-a ridicat un nor de fum din interiorul vaporului şi s-a auzit strigătul alarmant: „Foc! Foc la bord!” Toţi pasagerii şi marinarii s-au repezit pe punte. S-a turnat apă peste flăcări, dar totul a fost în zadar. Vaporul avea o încărcătură de gudron care, odată atinsă de foc, nu putea fi stinsă. Passagerii înghesuiţi spre cârmaci îl întrebau plini de teamă:
- Cât mai avem până în Buffalo?
- Aproximativ o jumătate de milă marină.
- Şi cât timp ne trebuie?
- Trei sferturi de oră, dacă navigăm ca până acum. Dar norii de fum se înălţau şi mai groşi, şi mai mari, iar vâlvătaia sporea.
- Rămâneţi cu orice preţ la bordul vaporului, dacă vreţi să vă salvaţi viaţa!
Toţi au alergat în faţă: pasagerii şi echipajul. Toată partea din spate a vaporului dispăruse în flăcări şi fum, care se ridica în rotocoale.
- Johann Maynard! Strigă căpitanul.
- Da,domnule căpitan!
- Mai rezişti cinci minute?
- Cu ajutorul lui Dumnezeu voi putea!
În acel moment,curajosului cârmaci i se pârliseră părul şi barba, hainele îi ardeau încet şi mâna dreaptă îi era arsă, dar cu stînga ţinea cârma neclintit. Cu un mare curaj, el a condus vaporul în mijlocul făcărilor şi fumului până în port Acolo, toţi s-au năpustit pe ţărm; erau salvaţi. Era ca o trecere din moarte la viaţă. Singur Maynard era mort. Echipajul vaporului, pasagerii, întregul oraş au condus trupul mort al salvatorului lor la locul de odihnă. Multe lacrimi au fost vărsate pe mormântul aceluia care i-a salvat cu preţul vieţii lui. Inimi pline de recunoştinţă au scris cu litere de aur pe un monument de marmură: „El a murit pentru noi”.
Cunoaştem oare sacrificiul Mântuitorului care, părăsit de toţi, urât de oameni şi judecat de Dumnezeu pe Golgota, a murit pentru noi pe cruce? Am înţeles că acesta este preţul salvări noastre? Am înţeles însemnătatea cuvintelor: „El a murit pentru noi”?