Efeseni 5.8

Lumină în Domnul; a umbla ca nişte copii ai luminii

Altădată noi înşine eram în întuneric. În faptul acesta este un pericol pentru noi, pentru că este în noi ceva care răspunde atracţiilor întunericului. De aceea, cu cât avem a face mai puţin cu întunericul, cu atât mai bine – fie că este vorba de practicile întunericului sau de oamenii care sunt ei înşişi întuneric şi prin urmare îl practică. Noi care credem suntem lumină în Domnul şi ca rezultat nu tolerăm întunericul; lumina şi întunericul nu pot exista împreună. Dacă undeva intră lumina, dispare întunericul. Lumina şi întunericul se exclud unul pe altul.Pentru că suntem lumină în Domnul, avem să umblăm ca nişte copii ai luminii. Avem să fim în practică ceea ce suntem de fapt în realitate. Să notăm cu atenţie faptul acesta, pentru că este o trăsătură a îndemnurilor evangheliei. Legea cerea omului să fie ceea ce nu era. Evanghelia îndeamnă pe credincioşi să fie ceea ce sunt. Totuşi faptul că suntem îndemnaţi în felul acesta arată că există un principiu opus. Înţelegem că firea păcătoasă cu tendinţele ei se află încă în cel credincios. În măsura în care firea păcătoasă este ţinută sub control şi inactivă, străluceşte ceea ce suntem în mod real ca lucrare a lui Dumnezeu.