Efeseni 5.18

A fi umplut de Duh

Fiecare dintre noi care a crezut evanghelia mântuirii noastre a primit darul Duhului Sfânt, după cum am văzut în capitolul 1. Totuşi este un alt fapt, de a fi umplut de Duh, şi răspunderea pentru aceasta este partea noastră. Suntem îndemnaţi să fim umpluţi şi aceasta arată că nu suntem umpluţi – în orice caz, în momentul când este dat îndemnul acesta.Credinciosul umplut de Duh are parte de o înnobilare excepţională. Este eliberat de sine însuşi. Îl are pe Hristos ca centru a toate şi este făcut capabil pentru lucrarea lui Dumnezeu cu o putere care este mai mare decât cea omenească. Omul îmbătat de vin este dus dincolo de sine pe o cale care este cu totul rea. Prin Duhul lui Dumnezeu putem fi duşi dincolo de noi înşine pe o cale care este în întregime bună.În Faptele Apostolilor 2.4;4.8,31;13.9 avem cazurile în care ucenicii au fost umpluţi de Duh Sfânt. Versetele acestea ne fac să gândim că umplerea de Duh Sfânt era o experienţă de natură excepţională chiar şi în timpul de la început, apostolic. Totuşi este foarte evident adusă în acest capitol ca ceva de dorit şi spre care să ţintească orice creştin.Aceasta este nu numai o obligaţie, dar şi un privilegiu minunat. A fi umplut de Acel care este o Persoană divină, ar putea fi oare un lucru neglijabil? Înseamnă că El are un control complet. Dacă punem la inimă îndemnul acesta în mod natural vom întreba: Cum aş putea să fiu umplut? Ce am de făcut ca să fiu umplut?Nu este o întrebare măruntă. Am putea spune cel puţin: avem să înlăturăm din cale orice piedică. Duhul lui Dumnezeu este sfânt. Şi El este sensibil. Uşor Îl putem întrista, chiar prin lucruri pe care le permitem fără a avea o conştiinţă rea. Uşor putem fi preocupaţi cu lucruri pe care le considerăm inofensive, şi totuşi fiind preocupaţi în felul acesta nu este loc pentru El ca să ne stăpânească. Multe lucruri „nevinovate” trebuie să fie înlăturate din viaţa mea şi a ta, dacă este să fim umpluţi de Duh.