Efeseni 5:1-2

Imitatori ai lui Dumnezeu ca nişte copii (5.1)Cuvintele de încheiere ale capitolului 4 ne-au adus obligaţia pe care o au toţi sfinţii, de a arăta bunătate şi iertare, deoarece am fost iertaţi de Dumnezeu, în Hristos. Cuvintele de la începutul capitolului 5 duc acest gând un pas mai departe, şi un pas mai sus. Nu numai că am fost iertaţi, dar am fost şi introduşi în familia divină. Suntem copii ai lui Dumnezeu şi iubiţi de El. De aceea, ca nişte copii preaiubiţi, avem să fim imitatori ai lui Dumnezeu. Această imitare nu este artificială, ci cu totul naturală.

Dragostea, manifestarea în practică a firi divine; Hristos ca ardere-de-tot (5.2)Avem să umblăm în dragoste. Acesta este un lucru natural pentru noi ca fii ai lui Adam; el devine totuşi natural, pentru că suntem născuţi din Dumnezeu, iar Dumnezeu este dragoste. A umbla în dragoste este în felul acesta, simplu, a manifesta în practică firea divină. De aceea se adaugă: „după cum şi Hristos ne-a iubit”, deoarece Hristos firea divină s-a văzut în toată plinătatea şi perfecţiunea ei. mai mult, în cazul Lui, dragostea L-a condus la faptă. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca jertfă lui Dumnezeu. În aceasta desigur El rămâne unic, deşi noi avem să iubim chiar aşa cum a iubit El. El a fost adevărata ardere-de-tot, antitipul din Levitic 1.