Efeseni 4.4-6

Unitatea dată de Duhul, de Domnul, de Dumnezeu Tatăl

Dacă versetul 2 din acest capitol ne oferă caracteristicile care, fiind dezvoltate în noi, ne vor conduce să păstrăm unitatea Duhului, versetele 4-6 ne dau o serie de „unităţi” care sprijină cu tărie îndemnul din versetul 3. Cuvântul „un singur” (sau „o singură”) se întâlneşte de şapte ori în aceste trei versete.Întâi avem unitatea Trupului lui Hristos, care este format din toţi sfinţii din perioada în care trăim. Trupul acesta a fost format prin botezul unui singur Duh, care locuieşte în cei credincioşi, iar fiecare mădular al acestui Trup are parte de aceeaşi chemare, care are în vedere o singură speranţă. Nimic nereal nu intră în Trupul acesta. Totul este real, în puterea vieţii şi a energiei Duhului.Apoi ni se spune despre Domnul şi despre credinţa şi botezul care sunt în legătură cu El. Unitatea este caracteristică acestor lucruri în legătură cu Domnul, aşa cum este aceea în legătură cu Duhul; deşi credinţa poate fi mărturisită de cineva, la fel şi botezul, totuşi se poate ca acestea să nu fie decât o simplă mărturisire.După aceea se spune despre Dumnezeu şi Tatăl, iar aici din nou avem ideea de unitate, deoarece noi toţi ne aflăm originea în El. El este mai presus de toţi, este prin toţi, însă este doar în noi toţi.În aceste şapte „unităţi” se află temelia şi suportul unităţii Duhului, pe care avem răspunderea să o păstrăm. Ea este susţinută în aceste şapte feluri, care sunt o mărturie clară despre importanţa ei, ca şi despre slăbiciunea noastră în a o păstra. Noi suntem una, iar aceasta prin prezenţa şi prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Putem greşi atunci când este vorba de a păstra unitatea, totuşi din pricina aceasta unitatea nu va înceta să existe, căci ea rămâne prin puterea lui Dumnezeu.Pe de altă parte, noi pierdem mult şi mărturia lui Dumnezeu suferă atunci când nu reuşim s-o păstrăm. Însăşi starea de dezbinare a celor credincioşi arată cât de grav am greşit în privinţa aceasta, iar ea explică pe larg motivul pentru care par învingătoarea slăbiciunea, lipsa de spiritualitate şi lipsa de putere. Nu putem schimba starea de dezbinare din prezent, dar putem face ca ţinta noastră să urmărească unitatea care este a Duhului, cu toată smerenia, blândeţea, îndelunga-răbdare şi îngăduinţa. Însă trebuie ca ea să fie unitatea Duhului. A căuta să păstrezi orice altă unitate, a noastră sau a oricărui altuia, înseamnă a greşi în ce priveşte unitatea Duhului.