Efeseni 3.9

Administrarea tainei; exemplificarea ei în epistola 1 Corinteni

Un al doilea lucru era cuprins în slujba lui. I se încredinţase să-i facă pe toţi să vadă cu numai ce era taina aceasta, dar şi care era „administrarea tainei”. Taina se refera la Hristos şi la adunare, şi îndeosebi la locul pe care îl aveau naţiunile în ea, aşa cum fusese explicat de apostol. Administrarea se referă la lucrurile practice necesare vieţii, ordinei şi mărturiei adunării, pe care Pavel le stabilise în toate adunările. Aceste rânduieli fuseseră poruncite de Domnul ca să fie o exprimare, chiar şi în condiţia de astăzi a adunării, a acelor lucruri care sunt adevărate şi stabilite cu privire la ea în sfatul etern al lui Dumnezeu.Taina însăşi era ceva cu totul nou, pentru că de la începutul lumii până în acel moment fusese ascunsă de Dumnezeu. Tot aşa şi administrarea tainei era cu totul nouă. Mai înainte Dumnezeu Se preocupase de o anumită naţiune, pe baza legii. Acum Dumnezeu chema pe cei aleşi din toate naţiunile potrivit harului, şi ceea ce era doar naţional a dispărut în acest scop mai larg şi mai deplin. În adunarea lui Dumnezeu toate aveau să fie rânduite sau administrare potrivit cu aceste scopuri ale lui Dumnezeu. Apostolul nu se opreşte în epistola aceasta să ne dea îndrumări în amănuntele rânduielii divine; el face lucrul acesta în epistola 1 Corinteni.Adunarea din Corint nu umbla potrivit ordinii necesare, care era respectată în Efes şi în Colose. Era multă ignoranţă, greşeală şi dezordine în mijlocul lor, şi aceasta a dat ocazia Duhului Sfânt să le aplice administrarea tainei în multe din detaliile ei. vom lua numai un amănunt din cele multe, ca ilustrare.În Efeseni 2.22 se spune: „şi voi sunteţi zidiţi împreună, pentru a fi o locuinţă a lui Dumnezeu în Duh”. Acesta este unul dintre adevărurile mari incluse în taina aceea. Când ne îndreptăm spre epistola către Corinteni descoperim că aceasta nu este numai o doctrină, o idee despărţită de orice efect practic în ordinea de acum a vieţii de adunare şi a comportării personale. Dimpotrivă, Pavel precizează că Duhul este suprem acolo unde locuieşte. El locuieşte în adunare pentru ca să poată lucra spre gloria lui Dumnezeu. „Dar toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia în parte aşa cum vrea El” (1 Cor.12,11). În capitolul 14 al aceleaşi epistole vedem că Duhul rânduieşte toate şi dă după puterea exercitării darurilor diferite, şi ni se spune categoric să recunoaştem că aceste instrucţiuni sunt „poruncile Domnului”. Vedem că Domnul este marele Administrator în adunarea lui Dumnezeu, iar Pavel a fost slujitorul ales ca să ne aducă la cunoştinţă administrarea Sa.