Efeseni 3.20

Gloria adusă Tatălui, care lucrează prin puterea Duhului Sfânt, în Hristos Isus

　　　　Contemplarea în rugăciune a unor astfel de înălţimi de lumină şi de dragoste şi de binecuvântare spirituală a mişcat inima apostolului spre închinare şi de aceea capitolul se încheie cu o doxologie adresată Tatălui. Ceea ce dorise el în rugăciune ar fi fost imposibil de împlinit dacă n-ar fi fost puterea care lucrează în noi, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Prin Puterea aceasta Tatăl poate să facă mai mult decât cerem sau gândim noi. Mulţi dintre noi, citind dorinţele apostolilor pentru noi, poate ne-am zis în noi înşine: Foarte minunat, dar mă depăşeşte cu totul. Totuşi, trebuie să ne reamintim, că aceasta nu este dincolo de Puterea care lucrează în noi. Toată binecuvântarea aceasta poate fi reală şi a noastră în mod conştient.Gloria pe care ultimul verset I-o atribuie lui Dumnezeu va fi în mod sigur a Lui. În toate veacurile viitoare Adunarea va răspândi gloria Sa. Ca despre mireasă, soţia Mielului, se va spune: „având gloria lui Dumnezeu; lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de iaspis, cum este cristalul” (Apoc.21.11). Şi tot ce este Adunarea şi tot ce va fi ea, este prin şi în Hristos Isus. El, Hristos Isus, este cel mai glorios slujitor al gloriei lui Dumnezeu. El a făcut cunoscută gloria şi S-a arătat pe Sine Însuşi în glorie.