Versetul zilei

Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.

1 Petru 5:10 (VDC)

Efeseni 2:11-12 (F. B. Hole)

de F. B. Hole - 09 Ianuarie 2017

Efeseni 2:11-12

Adâncimile în care eram, înălţimile în care am fost aduşi ca naţiuni şi baza lor – moartea lui Hristos (2.11,12)

Am fost creaţi în Hristos Isus, aşa cum se precizează în versetul 10. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în noi, însă ea nu trebuie desprinsă de lucrarea lui Dumnezeu făcută pentru noi prin sângele crucii lui Hristos. De la versetul 11 până la sfârşitul capitolului ni se spune să ne amintim trei lucruri: adâncimile din care am fost scoşi noi, cei dintre naţiuni; înălţimile în care am fost introduşi; baza pe care s-a împlinit această mare schimbare – moartea lui Hristos.

Starea firească a celor dintre naţiuni (2.11,12)Imaginea stării naturale a celor dintre naţiuni, aşa cum este descrisă de apostol în versetele 11 şi 12, este foarte întunecată. Ea nu s-a făcut mai luminoasă pentru noi în zilele noastre pentru că trăim în mijlocul unei civilizaţii care a fost puţin creştinizată. Este puţin că suntem numiţi necircumcişi de către iudei; cele şase lucruri care sunt arătate ca descriere a noastră contrează în adevăr şi mai mult.A fi „ în firea păcătoasă” însemnă că firea adamică decăzută caracteriza starea noastră şi prin urmare ne controla. Chiar şi numai faptul acesta ar explica tot răul care umple lumea celor dintre naţiuni.Dar atunci eram „fără Hristos”. Eram fără Acela care, numai El, putea să ne salveze din starea noastră pierdută.Altădată Dumnezeu avusese un timp când a dăruit anumite privilegii. El stabilise cetăţenia lui Israel, făcându-i primitorii legămintelor promisiunii, deşi i-a pus pentru un timp sub legământul legii. Şi mai departe, deoarece ei aveau legămintele promisiunii, erau singurul popor cu speranţe precise, întemeiate pe Cuvântul lui Dumnezeu. În privinţa acestora cei dintre naţiuni erau „înstrăinaţi”, „străini” şi „fără speranţă”. Nici un pic de lumină nu apărea la orizontul lor întunecat.De asemenea ei erau „fără Dumnezeu în lume”. Aveau idoli fără număr, şi lumea de astăzi îi are din plin, deşi într-o formă diferită. Dumnezeu era şi este necunoscut.Pentru a rezuma, ei aveau firea păcătoasă şi lumea, dar nu-L aveau pe Hristos, nici privilegiile, nicio speranţă şi nici un Dumnezeu. Şi noi de asemenea trăiam în aceiaşi mizerie.