Efeseni 1:15-23

În rugăciunea adresată către „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos“ (v. 17), apostolul cere pentru sfinţi ca ei să ştie mai întâi care este poziţia lor (v. 18) şi apoi care este puterea care îi introduce în această poziţie (v. 19, 20).«Plinătatea binecuvântării noastre decurge din faptul că suntem binecuvântaţi împreună cu Hristos. Asociaţi în ruină cu primul Adam, noi suntem acum asociaţi în glorie cu Cel de-al doilea Om; ca atare, El nu posedă nimic în care noi să nu fim introduşi, semn al dragostei desăvârşite: gloria (Ioan 17.22), bucuria (Ioan 15.11), pacea (Ioan 14.27), dragostea Tatălui (Ioan 17.26). El nu-Şi va lua moştenirea fără cei împreună-moştenitori cu El. Pavel nu cere ca sfinţii să aibă parte de aceste lucruri – căci ele le aparţin deja – ci să se bucure de ele.» (J.N.D.).Şi, să fim atenţi, ochii inimilor noastre sunt cei care trebuie să se deschidă asupra acestor realităţi glorioase. Dragostea este adevărata cheie a priceperii (Luca 24.31). Limpezindu-ni-se afecţiunile, Duhul ne face să-L contemplăm pe Hristos, Omul înviat îmbrăcat cu putere şi cu glorie, potrivit Psalmului 8. Trupul Lui, Adunarea, Îl completează ca Om. El este „Capul“ glorios în cer. Biserica este „plinătatea Celui care umple totul în toţi“ (v. 23).