Efeseni 1.15-17

Rugăciunea apostolului către Dumnezeu, Tatăl slavei, ca să le dea un duh de descoperire a Lui

După ce le-a dat o prezentare a binecuvântării creştinului, individual, Pavel spune efesenilor despre mulţumirile şi rugăciunile lui pentru ei. mulţumeşte pentru ei pentru că se gândea la bogăţia de binecuvântări spirituale în care fuseseră introduşi, şi rugăciunea lui era ca ei să aibă o înţelegere plină de înţelepciune şi spirituală a chemării şi moştenirii care era partea lor. Putem fi în totul siguri că dorinţa lui pentru efeseni este foarte necesară şi pentru noi, în zilele noastre.În aceste rugăciuni apostolul se adresează către „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl Slavei”. Dumnezeu este în adevăr Originea, Sursa întregii glorii. Domnul Isus, când era aici ca Om, privea la Dumnezeul Său, aşa cum se exprima profetic Psalmul 16. Gândurile noastre sunt în felul acesta îndreptate spre locul pe care Domnul Isus l-a luat ca Om, deoarece El ca Om a luat locul de Cap înălţat în creaţia mare a binecuvântării. De asemenea în El ca Om vedem modelul şi plinătatea a tot ce este al nostru în El. Toate sunt exprimate în Hristos şi noi nu avem nimic în afară de Hristos. Lucrul mult dorit este ca noi să avem cunoaşterea deplină a tot ce este în legătură cu El.Ajungem să cunoaştem minunile scopurilor şi lucrării lui Dumnezeu în legătură cu cunoaşterea Lui Însuşi. În măsura în care Îl cunoaştem pe El, cunoaştem ce izvorăşte de la El. de aceea cea dintâi cerere a apostolului se referă la „duhul de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui”. Pe El Îl putem cunoaşte numai prin revelaţie, pentru că printr-o amănunţită cercetare a noastră nu-L putem descoperi; şi de asemenea este necesară înţelepciune din partea noastră, acest duh de înţelepciune care vine de la Duhul lui Dumnezeu.