Eclesiastul 3:1-22

Dumnezeu rânduieşte „timpul“ tuturor făpturilor Sale. Astfel, El a determinat data naşterii noastre şi pe cea a tuturor evenimentelor din viaţa noastră. Asemeni psalmistului, creştinul poate spune cu încredere: Doamne, „zilele mele sunt în mâna Ta“ (Psalmul 31.15). La ceea ce El a făcut, „nu este nimic de adăugat … şi nimic de scăzut“ (v. 14). „El a făcut orice lucru frumos la timpul său“ (v. 11); creaţia a ieşit perfectă din mâinile lui Dumnezeu. Însă oricare-ar fi minunile încă vizibile astăzi în natură, noi tot nu o putem admira în splendoarea şi în prospeţimea ei străveche. Omul a întinat-o şi a degradat-o prin răutatea lui (v. 16); a supus-o deşertăciunii (Romani 8.20). Spinii şi pălămida îi aduc aminte de căderea lui (Geneza 3.8). În plus, în mijlocul naufragiului produs de păcat, omul însuşi nu subzistă decât ca o tristă epavă a binecuvântărilor sale trecute. Şi versetul 20 evocă, în cele din urmă, sentinţa din Geneza 3.19: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“. Acest „un timp pentru a muri“ (v. 2) expiră pentru fiecare, adesea mult prea curând decât ne-am închipui. Drag cititor, dacă încă nu eşti mântuit, să ştii că de asemenea există un timp pentru a te întoarce la Dumnezeu, şi acesta este astăzi!