Deuteronom 33:13-29

　　Tot ceea ce este „cel mai preţios“ trebuie să fie pentru Iosif, simbol al Domnului Hristos. De cinci ori vom întâlni această expresie. Totuşi nimic nu este mai de preţ pentru Domnul Isus decât dragostea Bisericii Sale, a răscumpăraţilor Săi. Cel care a fost „despărţit de fraţii Săi“ (Geneza 49.26) a rămas „despărţit dintre fraţii săi“ (v. 16). În virtutea suferinţelor lui din groapă şi din închisoare, apoi a gloriei sale în Egipt, Iosif ocupă pe drept această poziţie deosebită. Tot astfel este şi cu Domnul Isus. Nimeni nu L-a putut însoţi pe acel drum grozav al Calvarului. A fost singur pe cruce. De aceea Dumnezeu I-a dat pentru totdeauna un loc deosebit: El La înălţat foarte sus“, „I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume“, L-a „uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Săi“ (Filipeni 2.9; Psalmul 45.7).Ca într-un minunat tablou, împărăţia de o mie de ani a Domnului Hristos este evocată prin binecuvântările seminţiilor. Spre deosebire de ceea ce a pronunţat Iacov, acestea nu cuprind nici o învinuire, nici o restricţie. Această a doua listă nu are totuşi trecută o persoană. Aţi remarcat-o? Este vorba de Simeon, odinioară asociat cu Levi în aceeaşi condamnare (Geneza 49.5). Levi, obiect al harului, este binecuvântat din plin. Dar Simeon, unde este el? Este o problemă serioasă! Numele vostru este el în Cartea Vieţii?