Versetul zilei

Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.

Evrei 13:16 (VDC)

Despre gândurile rele

de F. G. P. - 15 Martie 2016

Despre gândurile rele

- fragment de scrisoare -

Vorbeşti despre gândurile rele, nedorite, pe care le urăşti şi care se ivesc în inima ta atunci când vrei să te ocupi cu Domnul Hristos sau când te gândeşti cu adevărat la El. Atunci tu te opreşti ca să-I mărturiseşti aceste gânduri; dar ocupaţia aceasta nu face decât să provoace alte gânduri rele: este o trudă fară sfârşit.

Eu cred că n-ai ajuns încă să te bucuri de o deplină eliberare de tine însuţi şi de „carne", chiar dacă eşti credincios Domnului Isus Hristos. Cred că, dacă sufletul tău ar fi eliberat, ai înţelege că nu-ţi este de folos să te opreşti la mărturisirea înaintea lui Dumnezeu a gândurilor care ţi se ivesc în suflet; aceasta permite cărnii să triumfe, determinându-te să te ocupi cu ea. Dacă voinţa ta nu este angajată, atunci asemenea gânduri trebuie lăsate la o parte şi tratate prin atitudinea: „nu sunt eu".

Dacă sufletul nu-ţi este eliberat, nu vei putea, desigur, să procedezi în felul acesta, dar, dacă te bucuri de libertate, atunci nu vei suferi pentru astfel de lucruri.

Ceea ce vreau să-ţi spun în mod simplu este că, atunci când vin gânduri rele în suflet, gânduri nedorite şi dispreţuite, în loc să te ocupi cu mărturisirea lor, să nu încetezi să te ocupi cu Domnul Hristos.

Dacă însă intervine voinţa ta, atunci va trebui să le mărturiseşti lui Dumnezeu. Altfel, lasă-le să treacă, cum ai face cu o persoană nedorită - care nu ai fi tu însuţi - pe care o ştii că nu se corectează şi al cărei contact le pătează şi-ţi aduce numai suferinţe. Îndepărtează-te, nu te apropia de ele, lasă-le acolo unde sunt!

Ascultându-le o singură dată, înseamnă să-i dai cărnii locul pe care-l caută; înseamnă, într-un fel, s-o recunoşti, s-o accepţi; nu să-i urăşti lucrările, ci să-i dai satisfacţie.

Eu doresc să capeţi harul de a lăsa la o parte „carnea", de a o renega, de a nu o recunoaşte şi de a-ţi continua drumul cu conştiinţa că ea este mereu prezentă şi că va fi până la sfârşit.

Ce privilegiu să poţi, prin har, să refuzi să asculţi sugestiile „cărnii” când ea este la lucru! Cazul tău este comun majorităţii celor care aparţii Domnului, în ce priveşte gândurile rele, nedorite, dispreţuite. Nu te opri la ele! Continuă ca şi cum n-ai auzi sugestiile cărnii! Fii surd cu privire la acestea! Dacă se arată voinţa, atunci mărturiseşte-I lui Dumnezeu, dar nu analizând răul.

Priveşte mai ales în sus, cu inima plină de sentimentul slăbiciunii şi al neputinţei tale şi, de fiecare dată când ai această conştiinţă, conţinut cu ochii ţintă spre Cel de la care vine toată puterea!"