De la vis la coşmar

În 16 august, în urmă cu 35 de ani, televiziunea şi radioul american şi-au întrerupt programele pentru a anunţa: Elvis Presley a murit la vârsta de 42 de ani. Maşinile au frânat brusc, şi în întreaga ţară s-au înregistrat multe accidente. Oamenii pe stradă au început să plângă: idolul lor murise.

După o tinereţe caracterizată de sărăcie şi proscriere socială, Elvis Presley a ajuns la reuşită în 1954 în Memphis. A început o carieră ascendentă. Fetele şi femeile plângeau, zbierau isteric şi leşinau când îl vedeau în direct. Discursurile sale s-au vândut excelent. Dădea peste tot concerte. Venitul său a crescut uimitor. Elvis s-a căsătorit şi a devenit tată. Avea tot ceea ce lumea numeşte fericire, noroc, dar onoarea l-a suprasolicitat în mod groaznic. Subjugat de dependenţa de medicamente şi de mania mâncării, Elvis cântărea în anul morţii sale 124kg. Cea de-a 40-a aniversare a petrecut-o în pat într-o stare de depresie.

Isus Hristos pune întrebarea retorică: “Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?” Isus oferă o cale pe care se poate ajunge la adevărata fericire, nu prin onoare şi bani, ci prin credinţa în El.