În anul întâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a văzut un vis şi viziuni în mintea lui, în patul său. Atunci a scris visul şi a istorisit lucrurile cele mai însemnate … Cât despre mine, Daniel, duhul meu a fost întristat înăuntrul trupului meu şi viziunile capului meu m-au tulburat. M-am apropiat de unul dintre aceia care stăteau de faţă şi l-am întrebat despre adevărul tuturor acestora. Şi el mi-a spus şi m-a făcut să cunosc interpretarea acestor lucruri. Daniel 7.1,15,16

Ultimele şase capitole ale cărţii Daniel diferă destul de mult de primele şase. În prima parte a cărţii, Daniel şi prietenii săi dau mărturie înaintea unor împăraţi puternici dintre neamuri, împăraţi cărora Dumnezeu le-a încredinţat guvernarea pământului sub aspect profetic. În mai multe feluri ei le aduc aminte acestor împăraţi despre responsabilitatea pe care o au faţă de Dumnezeul care le-a dat autoritate. Aceşti împăraţi se aşezau în diferite situaţii în locul lui Dumnezeu, comportându-se ca şi cum ei ar fi fost autoritatea supremă şi finală. Însă ei au trebuit să înveţe că Dumnezeu ridică şi coboară pe împăraţi (Daniel 5) şi că inima împăratului este ca nişte izvoare de apă în mâna Domnului, care o îndreaptă încotro vrea (Proverbe 21.1).

În capitolele 7–12 din Daniel este însă vorba despre viziunile şi descoperirile pe care Dumnezeu le-a dat slujitorului Său Daniel. Cu sute de ani înainte, profetul Amos scrisese: „Dar Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, profeţii“ (Amos 3.7). Întâlnim aici, în cartea Daniel, unele dintre cele mai profunde priviri profetice din Vechiul Testament despre viitorul lumii. Nu doar că aceste taine sunt zugrăvite într-un mod plin de viaţă, prin simboluri, dar găsim de mai multe ori că Daniel, care avea „pricepere în toate viziunile şi visele“ (Daniel 1.17), a căutat ajutor ca să poată înţelege interpretarea acestor descoperiri care îi fuseseră date. Cât de bine este să vedem şi felul în care Daniel înregistrează cu atenţie tot ceea ce i-a transmis Dumnezeu!